Dragele mele dezbrăcăţele,
Un articol recent al unei colege m-a făcut să valsez oarecum pe tema româncelor cu curu gol. Mai pe românește spus. Sigur se poate și eufemismul nud, căci nu numai ce am numit eu aici se vede. Dar, se vede tot. Româncele vizibile peste tot, nu e mai bine.
Eu am găsit duios și făinos acest termen: dezbrăcăţele. Care se vede clar, conţine și o doză de simpatie ludică. Și, mai ales spune direct cum sunteţi - goale. Desnude… Nu e un termen radical, anticlerical, anticreștin, nu. Căci, așa ne naștem toţi. Nici cu coroana-n cap dacă sunt regi, împăraţi, nici cu decoraţii pe piept dacă suntem fii de mareșali, generali sau generalissimi or amirali sau contra-amirali.
Bine, dar colega mea, sau exagerez eu niţel, a observant că a filma goală e deja o meserie cvasi-românească. Culmea e că-n filmele românești abia dacă vă scapă o copcă de la gât deschisă. Ca niște mironosiţe. Și, ca să se-nţeleagă punctul meu de vedere declar că nu este deloc o rușine să faci treaba asta. Nu zic, decât în glumă, că e o meserie. Dar în anumite momente ale tinereţii și echilibrului chiar poate fi.
Nu mă deranjează, din contră, să văd o femeie goală. Dacă e frumoasă, echilibrată. Cu o condiţie goliciunea ei să nu provoace asocieri lubrice. Comentariile pe marginea acestui tip de frumuseţe să fie pertinente și reverenţioase. Căci una e să zici ca mârlanul “mamă, ce ţâţe are asta” și alta să te referi la perfecţiunea estetică a lor sau la gradul de gonfabilitate. Nu sunt de acceptat grobianismele în această propoziţie estetică…
Tocmai de aceea mi-a plăcut faptul că iată un articol de bilanţ ne arată că româncele sunt preferate la scenele nudistice. Înseamnă că româncele sunt bune pentru așa ceva. Sunt frumoase și perfecte să facă acest job. Partea proastă va fi când totul va aluneca spre lubric, vulgar, grobian. Numai că la noi cu asta s-a început. Să nu uităm actriţele de pe centură sau cele de la Istanbul sau din însorita Italie… Sunt mândru că-s compatriot cu Ana Ularu, Catrinel Menghia sau Mădălina Ghenea. Deși din absconse prejudecăţi, dacă mă-ntreabă de unde sunt, spun ”din ţara lui Brâncuși, Enescu, Cioran”. Sau ”Nadia, Năstase, Paţaichin, Halep…Așa-i românu’! Mai are pudori…
