Dragi prieteni… ai mei,
Este, poate, prima oară când fac public un eveniment personal. Duminică Dumnezeu mi-a dat șansa să apuc 70 de ani. Spre bucuria și surprinderea-mi m-a felicitat un număr incredibil de oameni. Apoi, invitat la liturghia de la biserica Sf. Gheorghe Nou, la sugestia părintelui Paroh Emil, corul mi-a cântat un ”Mulți ani trăiască!... 70 de ani...
Nu doare. Întristează. Dureros e că deschide un calendar invers. Cu o numărătoare tristă. ”Câți ani ai făcut?” devine “Câți ani mai ai?”... Vorba marelui meu drag Fănuș Neagu: ”Cine zice că bătrânețea are farmecul ei e un bou! S-o ia dracu’ de bătrânețe!” Subscriu... E un prilej de a te mai împăca. M-a bucurat nespus ceremonia duhovnicului Cărămizaru; prezența fratelui Daniel Ionașcu. Telefonul lui Ion Dichiseanu, cu care ne răcisem din cauze puerile - te re-îmbrășișez, Ioane! Nu zic nimic de familie: Lena- Ana-George -Carmen-Eva Maria... Zic de cei care-mi vor răul, averea câtă o am, și chiar viața... Așa să le ajute Dumnezeu. Și lor...! Mulțumesc ziaristului Daniel Nanu, de al cărui debut nu sunt străin, pentru valul mare de felicitări pe care l-a declanșat pe Facebook. Eu? Facebook, niet! Pup pe suflețel, pe politiciana mea favorită, Lia-Olguța Vasilescu – lacrimă roșcată a PSD...
Salut călduros pentru dragul giuleștean de cartier Alin Buzărin; Daniel Nazare, lui nenea - septuagenarii au și ei niște ”nenea” ai lor – nenea Viorel Kraus. Apoi, Florică Drăghici, Cezar Zanfir, Mircea M. Ionescu... americanul; Dan Lupu, marele dinamovist, lord de Giulești. Fotbalist. Caracter!... și sutelor de rapidiști... săruta-le-aș sufletele amărâte! Apoi, Andrei Speriatu, Ioan Danciu-Minerul tinereții noastre, Costel Ilie, petrolistul. Tot dintre rivali, oameni civilizați zişi ”expirați”, fair-play cum e Cristi Țopescu, care mă sună anual după acel 7 mai ”al nostru”... Tică Dănilescu, Andone, Marian Nedea, Vali Argăseală, Lorena Balaci, sărut mâna !... Gelu Bucătaru...doamnelor de la Club UNESCO, cu care voi pleca în Italia... Mitică Pelican, Vali Ioniță, Dan Dumitrescu-tovarășul meu de lichidități nocturne și cețoase răsărituri marine de soare... scriu la ora prânzului și închid ediția peste cei peste 200 de prieteni care m-au felicitat și încă o mai fac... Semn, celor ce mă pizmuie, că nu sunt singur. Ba, îs chiar foarte viu...! Îi las cu pizma lor și a mamelor... Îi pup și pe cei care m-au uitat, întru pomenirea lor veșnică...
