Drum bun, Paţurcă!
Cântecul a penetrat extraordinar: "Mai bine MORT, decât comunist!" Ba chiar, forţând un subiectivism: galeria lui Rapid, care "n-a fost membră de partid", a fost singura care l-a preluat. Cu adaptări la rima "ist", comunist, activist...vizând echipele departamentale.
Cristi Paţurcă şi Valeriu Sterian au fost eroii muzicali, mobilizatori ai Pieţei. Vedetele nopţilor de speranţă. Alături de profesorul Constantinescu.
Până ce acesta a ajuns preşedinte. Căci atunci Paţurcă, supărat, la o lansare a unui disc Sterian, la Casa Eliad (casă ce, apoi i-a purtat numele lui Vali cât l-a mai lăsat primăria de 3, să existe, ruşine, bă!) l-a abordat frontal pe preşedinte: "Emile, ne-ai uitat pe noi, prietenii din Piaţă!" Linişte.
Vali l-a oprit pe Cristi, dar nu foarte convins. Cred că asta a fost ultima frondă a lui Paţurcă. Pentru că de atunci, nu l-am mai surprins să revendice ceva anume.
A rămas cu un singur ideal, expus într-o lozincă: "Jos comunismul!" Iar idealul lui poate continua şi acum, căci nu am scăpat de comunism, cu toate rapoartele făcute, via SUA, de kominternişti rebotezaţi.
Paţurcă a fost omul iluziilor de libertate, visătorul frumos de care fiece neam are nevoie. Care a dat tot şi nu a primit nimic.
Astă-vară m-a sunat să mă cheme la un concert. Nu puteam, eram refugiat în Apuseni. Regret. Poate că, mai bine, îmi spunea despre boala lui. Poate se mai făcea ceva. Nu pot să cred că nu mai putea fi salvat. Avea aproape revoluţionarii lui Doru Mărieş.
Cum Dumnezeu?, era plină ţara de donaţii pentru Miss Piranda, Moş Crăciun din Uganda, pentru toate "păsăricile" ce populează rubrica mea, şi nu se puteau găsi fonduri pentru Paţurcă?!
Mă fac, de fapt, că nu pot crede! Căci mă uit în jur şi îmi este de ajuns. Biet prieten, om al mizei zero, copilul de la "kilometrul Zero", ca să dispară comunismul din români îţi mai trebuia încă o viaţă.
Nu numai ţie, ci nouă tuturor. Dar, plecarea ta dureroasă va face "bucurie" unui mare prieten: Vali Sterian. Te aştepta, probabil. Nu uita, după ce-i spui noutăţile, să închinaţi un pahar de votcă, în sănătatea bieţilor români care nu au avut norocul vostru şi care se mai chinuiesc cu viaţa asta. Drum bun, Cristi!
George Stanca
