EXCLUSIV Teo Trandafir: «Zic bogdaproste că nu pot mânca». Ce nu lipsește din meniul ei și cum s-a adaptat pandemiei
Şi-a adaptat şi viaţa, şi emisiunea! Teo Trandafir (51 ani) a povestit într-un interviu exclusiv pentru ziarul Click! cum a fost afectată de toate schimbările pe care le trăim în plină pandemie de coronavirus, ce modificări a suferit emisiunea pe care o prezintă la Kanal D, dar şi despre cum e viaţa cu o adolescentă de 16 ani acasă şi ce planuri are de Paşte.
Click! Ce părere ai despre situaţia actuală?
Teo: Mi-am dat seama că, încă o dată, zicala aceea ”Ca la noi la nimenea” este o prostie. Am crezut că sistemul medical din Statele Unite este infailibil şi că acolo cetăţenii sunt protejaţi până şi de pronia divină. Nu e chiar aşa. Ar trebui să privim cu mai multă îngăduinţă, fiecare în ţara lui, sistemul lui medical şi să încercăm să-l îmbunătăţim după acea. Marea mea teamă este că, după ce am descoperit toate lucrurile astea să nu cumva să uităm în câteva luni.Te-a afectat în mod direct?Nu, pentru că din pricina unei emotivităţi exagerate nu pot spune că fac parte dintre marii prezentatori de evenimente din România. Accept doar proiecte speciale şi dragi inimii mele, şi în această perioadă nu aveam. A picat proiectul examenelor fiicei mele care erau foarte importante pentru ea. S-au anulat toate. Ne luptăm fiecare cu ale lui având senzaţia că problemele noastre sunt cele mai grave. Nu e chiar aşa.
Dar emisiunea pe care o prezinţi la Kanal D, ce modificări a suferit?Răspunsul este evident, din moment ce nu se mai permite interacţiunea umană orice emisiune se adaptează. Din punct de vedere tehnic, am trecut la comunicare pe Skype sau alt mijloc la îndemâna invitatului. Asta ne-a permis să vorbim cu oameni din străinătate, pe care nu i-am mai văzut de mulţi ani. Am avut norocul extraordinar că oamenii care se ocupă de managementul Kanal D să ia rapid măsurile de distanţare socială şi de igienă strictă impuse de această epidemie. Ca să înţelegeţi, eu mă simt mult mai în siguranţă, şi am spus-o şi în emisiune, la serviciu decât acasă. Ce măsuri de precauţie ţi-ai luat?Stau izolată tot timpul, cu excepţia celor două ore de emisie. Ieşim o dată la două săptămâni la cumpărături, repede şi fără să stăm mult. Dezinfectăm tot ce putem, dar dacă nu ieşim nu avem motive să exagerăm; avem tot ce ne trebuie din acest punct de vedere, ne spălăm de 100 de ori pe mâini.Fiica ta, Maia, ce spune despre această situaţie?În această nebunie e ca în orice boală, are zile şi zile. Sunt zile în care ne trezim cu soarele în faţă şi ne gândim că totul va fi bine, vine căldura şi ultravioletele mai omoară acest virus şi sunt zile „închise” în care ne bucurăm că ne-am trezit fără să ne usture în gât. Sunt zile şi zile, încercăm să ne facem micile plăceri, bucurii împreună. Ne uităm la un film, mai râdem. Ea este ocupată cu şcoala.
Cum sunteţi voi împreună?Ne interesează mai puţin să dezbatem lucruri pe care nu avem cum să le prevedem şi ne interesează să ne păstrăm sănătatea interioară şi ordine în casă. Doamna care ne ajută la curăţenie nu mai poate ajunge şi facem multe lucruri împreună; spălăm, călcăm, gătim, facem curăţenie împreună. E un om cu care poţi să vorbeşti orice, ceea ce pentru mine e foarte important, mai ales acum. Comunică bine, corect, frumos, cel puţin după regulile mele. Pricepe repede unde e hiba, vine cu rezolvări, nu face din nimic tragedii inutile.Aveaţi planuri pentru sărbătorile de Paşte?Noi nu facem niciodată planuri. Avem un hotel care ne place foarte mult şi unde mergem de sărbători mereu. Acum stăm acasă. Nouă nu ne place să avem masa plină cu tot felul de bucate tradiţionale. În mod normal ne place să plecăm într-un loc cât se poate de retras, să ne gândim la ale noastre, să mâncăm ce este, nu trebuie să sacrificăm mielul ca să ne arătăm credinţa în Dumnezeu.
«Încercăm să ne facem micile plăceri, bucurii împreună»
Ce nu îţi lipseşte niciodată din meniu?Ceaiul. Beau un litru şi jumătate de ceai neîndulcit de salvie în fiecare dimineaţă înainte să plec la muncă.Eşti mulţumită de cum arăţi acum? Nu ştiu câte kilograme am, nu mă interesează, nu m-a interesat niciodată atâta vreme cât „intru” în blugi şi îmi ies inelele. Eu a doua oară greşeala de a face obsesie din cântar nu mai fac. Zic „bogdaproste” că nu pot mânca, pentru că în perioada asta de izolare aş fi mâncat mai mult probabil, dar stomacul nu-mi permite.