In memoriam: Ion Cornianu,
Nu întrebați cine este că mă întristez! Un mare antrenor din toate timpurile României. La Naționala de lupte. Condusă 34 de ani! Puteți crede?! Zilele astea împlinea 80 de ani. Deși n-a apucat nici 70… A numărat 10 Olimpiade!!! De la Melbourne la Barcelona. A strâns 264 medalii!!! Olimpiade, campionate mondiale, europene, turnee internaționale!!! Ce fac aici, nu e ziaristică, e doar statistică. Și Istoria Neamului.
Căci, la faptele de Glorie, istoricii noștri, poate prea preocupați să schimbe faptele trecute, false și calpe, au uitat de o istorie a marilor sportivi. Atenienii aveau cultul acestor eroi, de ce nu l-am avea și noi? De ce, pe lângă un Em Racoviță, P. Poenaru-tatăl stiloului,”extractivul ” Ion Bazgan, CI Parhon, A. Aslan, H. Coandă, clasicii, să nu punem și pe Năstase, Comăneci, Patzaichin, Lia Manoliu? Apoi ”cantitativii” Bella-Marta Caroly, Bellu-Bitang, caiac-canoiștii și Ion Cornianu? Să se glorifice numele lor: de stradă, piață, bulevard; statui, busturi? Să le menținem cultul de Eroi ai Neamului.
Nu poate lipsi Ion Cornianu. Antrenorul cel mai titrat din istoria luptelor. La care azi bate vântul prin palmares. Când ultimul ”olimpic” de aur e Vasile Pușcașu! 1988! Ultimul medaliat român e un asiatic ex-sovietic legitimat în disperare, totuși, sub tricolor. Ins care nu știe o boabă româna, imnul și unde e Lugojul natal al lui Cornianu…
L-am cunoscut pe Meastru din juniorat. Onorat să mă cheme la Lotul Național. Aveam de optat: facultate și performanță. Am ales prima. Regret. Facultatea nu mi-a folosit prea mult, de vreme ce am ajuns scriitor… Dar să nu-L mânii pe Dumnezeu! Lunar, mă văd cu colegii din facultate. Mă consideră de-al lor. Mulțam…
Cornianu era de o duritate exemplară. Punea lotul la Poiană, la ”Sport” și mesele la ”Piatra Arsă”. Trebuia să urci de foame kilometri. A”scos” eroi de piatră. Îi evoc pe nea Mitică Pârvulescu, Valeriu Bularca, Ion Cernea - soțul Irinei Loghin, Ion Martinescu-soțul Mioarei Velicu… Nelu Baciu un ”uriaș” de 57 kg și Victor Dolipschi, colegii mei de sală din Giulești; Ștefan Rusu, aur-arg-brz la 3 Olimpiade și incredibilul Berceanu … mega-multipli-medaliați, azi cu oasele rupte…
Nume grele pe granitul nemuririi. Eroi ai lui Cornianu. Și cred că datele exacte despre acest om - toate! - nu par concludente. Jur, că-mi vine să urlu până răgușesc, numele acestui erou! Azi, când o medalie de bronz e ca Paștele și Crăciunul la un loc. Pe vremuri acasă soseau ”tone de metal”. Dar primul beneficiar, tătic, realizator era de Neuitatul-Antrenor-Erou Ion Cornianu.
Fie pomenit în Glorie eternă..!
