In memoriam Paula Iacob
Rar se nasc oameni cum a fost Paula Iacob. Sigur ar trebui printr-un reflax automat să-i spun “avocat Paula”… Căci, nu era numai atât. Avocatura era doar meseria de bază, cum se spune. Un pretext de a se amesteca, implica drept în viața oamenilor.
Pe care îi iubea, încerca să le dea pilde, să fie dreaptă cu ei, căci dreptatea era vocația sa. Dincolo de meserie. Iubea egal animalele, mai ales câinii. Fără a face vreo glumă deplasată, Doamne ferește!, dispariția lui Vadim și a doamnei Iacob, ambele, sunt o mare lovitură pentru comunitatea câinilor comunitari și nu numai. O cunosc de la Revoluție, când am văzut-o pe baricada de la Inter. Apoi am aflat cine era. Culmea, s-a remarcat apărând membri ai familiei Ceaușescu. Gurile rele spuneau că s-a dus la ”bani mulți”. Adevărul era unul riscant. Cineva trebuia să arate poporului român că orice om inclusiv ”familia dictatorului”, are dreptul la apărare. Mulți o înjurau și o numeau ”trădătoare”. Lucram la revista Zig-Zag când primeam scrisori de injurii și dezavuare din SUA, de la români. Eram uluit la cât de greșit gândeau compatrioții din Țara Democrației. Și-a văzut de drum știind că este cel drept. A fost unul dintre, nu pot spune liderii, dar fermenții mișcării de emancipare - de fapt de revenire le normal după comunism, îmi spunea, a meseriei de avocat, la noi. A fost apoi întemeietoare a Clubului UNESCO România alt loc unde personalitatea sa debordantă se manifesta. Azi Clubul nostru e în doliu… Avea un microb al activismului de sorginte umanitară. Nu mai spun despre apărarea acelor ființe nevinovate cum sunt câinii. Alături de Zamfir, Vadim, Marinescu. Folosind o sintagmă dandiaconească, prin plecarea de ieri a avocatului Paula Iacob, voi, românii, poate că nici nu știți ce pierdeți… Ultima dată am vorbit, plănuit deși era în spital, să mergem la Zilele Zamfir de la Găești. Nu am ajuns…
Ați văzut-o la TV. La RTV, la Antena Star și la mai toate posturile, combătând vehement, cu blândețe sau cu indignare, pronunțându-se în cauze publice. Vârsta, prestanța, autoritatea publică i-o permiteau. Nu a plecat, prieteni, dintre noi doar un avocat! Ne-a părăsit una din marile figuri ale Cetății. Unul dintre ultimii înțelepți ai ei. O vom plânge și regreta multă vreme…
