Laura Cosoi a mărturisit că a avut o vară plină de suferință: „A fost cumplit”
Laura Cosoi s-a destăinuit publicului, fără rezerve, și a recunoscut că nu a avut deloc o vară așa cum ar fi sperat. Atât ea, cât și soțul său au pierdut persoane dragi, iar lipsa lor se va resimți multă vreme.
Deși Laura Cosoi este cunoscută pentru discreția sa în ceea ce privește viața personală, de data asta a spus tot ce a avut pe suflet și povestit, într-un interviu pentru Formula As, momentele grele prin care a trecut în această vară:
"Din păcate, vacanţa de anul ăsta n-a fost aşa de senină pe cât mi-am dorit. Familia noastră a fost lovită greu. Mai întâi s-a îmbolnăvit bunica din partea mamei şi, după trei luni grele, în care noi am tot sperat că se va înzdrăveni şi se va întoarce acasă de la spital, a murit. Apoi, la foarte scurt timp, s-a prăpădit şi bunicul, soţul ei: trăiseră împreună 70 de ani!"
"La o săptămână după el, am pierdut-o pe bunica lui Cosmin, soţul meu, o femeie atât de veselă şi de vie!, iar recent a murit şi cealaltă bunică a mea, din partea tatei, o femeie extraordinar de înţeleaptă şi cu suflet de artist. Bunica a fost învăţătoare, dar era foarte pasionată de artă: culegea colinde vechi, din Ardeal, şi chiar a mers la un studio şi le-a înregistrat, ca să nu se piardă. Cânta minunat! La toate evenimentele de familie, era o bucurie când începea să cânte. Recita splendid şi avea o memorie fantastică. Era capabilă să recite, literalmente, de dimineaţa până seara… Şi-a regizat până şi înmormântarea: ne-a lăsat scris că nu vrea muzică de îngropăciune, ci Mozart, că vrea ca nimeni să nu plângă, că, în loc de colivă, să se servească torturi cu frişcă şi cu ciocolată, iar eu să-i aleg hainele, pentru că-i place gustul meu… A fost cumplit."
"Toate dispariţiile astea ne-au afectat profund, atât pe mine, cât şi pe Cosmin. Ne-am iubit bunicii mult, amândoi, iar ideea că nu mai poţi să-i suni la telefon şi să le auzi glasul, că nu mai poţi să te urci în maşină, să mergi la ei şi să-i strângi în braţe, să le simţi căldura şi afecţiunea, să le asculţi poveţele şi poveştile… Nu ştiu, dar după toate întâmplările astea, parcă nu mai pot să-mi fac planuri pe termen lung. Totul e atât de imprevizibil…"
"De asta, vacanţa de anul ăsta a însemnat, mai curând, o încercare de evadare din suferinţă, de oblojire a sufletului. Am fost de vreo două ori în Maramureş, unde noi ne simţim foarte bine şi ne considerăm ca acasă. De ziua lui Cosmin am fost câteva zile în Italia, pe coasta Amalfi, un loc extrem de frumos şi de romantic, în care ne-am mai înseninat sufletul, după care, ca să celebrăm doi ani de căsătorie, am mers, împreună cu naşii noştri, în Malta. Apoi, pe 15 august, am revenit la treabă, la prima repetiţie pentru unul dintre cele două noi proiecte pe care le am în teatru.”