Oana Zăvoranu, înecată în lacrimi la căpătâiul mamei: "Îmi pare rău, te-am iertat"
Oana Zăvoranu regretă enorm că nu a apucat să se împace cu mama ei când aceasta era încă în viaţă. La căpătâiul Marioarei Zăvoranu, bruneta şi-a vărsat năduful şi i-a spus mamei tot ce avea pe suflet. Plângând în hohote, Oana a mărturisit că se simte blestemată.
Oana Zăvoranu a conştientizat, după moartea mamei ei, toate greşelile pe care le-a făcut faţă de cea care i-a dat viaţă. Din păcate, regretele ei sunt târzii.
Oana Zăvoranu: "Sunt blestemată"
Oana Zăvoranu şi-a înmormântat, în 12 ani, trei părinţi: cei doi taţi şi mama. Soarta a făcut ca bruneta să nu fie alături de niciunul dintre decedaţi, în clipele dinainte de moarte.
"Mamă, îmi pare rău că ai murit fără să te iau în braţe. Îmi pare rău, te-am iertat. Cu ce-am greşit să îmi îngrop toţi părinţii? Mamă, îmi pare rău că nu m-ai vrut. Te-am iertat! Îmi pare rău că, indiferent ce am făcut, nu ai putut să mă iubeşti. Nu ştiu de ce, parcă sunt blestemată. Nu am putut sa îmi iau în braţe nici taţii, nici pe mama. Îmi pare rău că m-ai iubit atât de puţin. M-ai chemat şi nu ai putut să mă iei în braţe nici măcar o secundă", a spus Oana Zăvoranu, la căpătâiul mamei sale.
Oana Zăvoranu şi-a schimbat radical atitudinea
De când a murit Marioara Zăvoranu, Oana şi-a schimbat radical atitudinea. De la declaraţii dure, în care spunea, sigură pe ea, că nu simte nimic pentru mama ei şi că este orfană, Oana Zăvoranu a trecut la lacrimi amare. "În trufia şi orgoliul meu, m-am antepronunţat. M-am declarat, inconştient, orfană. Abia acum sunt orfană. Mamă, îmi pare rău că ai murit fără să te iau în braţe. Îmi pare rău că a auzit când am spus că sunt orfană, că ea pentru mine a murit. Acum mă doare inima. Iubiţi.vă părinţii cât sunt în viaţă, făceţi-le surprize, bucurii, pupaţi-i, că viaţa este scurtă. O voi face să fie mândră de mine", a mai spus Oana Zăvoranu, plângând în hohote.
Oana Zăvoranu: "Am vrut să mă răzbun pe mama"
Oana Zăvoranu a recunoscut că şi-a iubit mereu mama, chiar şi în momentele în care era încrâncenată împotriva ei.
"Am zis că te urăsc, dar nu te-am urât cu adevărat. Dacă îi spuneam că nu mă iubeşte, îmi spunea că sunt nebună, că mă iubeşte, dar nu ştiu eu. Nu i-am spus că e frumoasă, ultima dată când am văzut-o m-am speriat. Nu avea nimic din mama pe care o ştiam. Aş fi dat orice din lume să nu ai sufletul rece. M-am uitat în gentuţa ei, erau două pile, o ojă... Am regretat că am judecat-o că îşi făcea unghiile. Mereu am judecat-o că îşi făcea unghiile... Amărâta, doar îşi făcea unghiile, nu omora pe nimeni. Aş da orice să mai vorbim măcar un minut.
Şi când te uram, te iubeam. Pe undeva am semănat. Uite unde am ajuns, e bine aşa? Nu era, mamă, bine, să stăm în braţe?Aveam multă nevoie de mama mea. Ea a ştiut că o iubesc în felul meu. Poate am bravat puţin cu incinerarea, eram atât de încrâncenată ca să mă răzbun... Când eu îi jur ceva tatălui meu, posibilitatea să nu fac ce spun e zero. Dar m-am jurat că nu o să îngrop între cei doi taţi ai mei şi m-am întors. A fost pentru prima dată în viaţă când nu mi-am ţinut un jurământ. De mama mă deosebea frica de moartea. A avut o frică cumplită de moarte. Mie nu îmi e", a mai spus Oana Zăvoranu.
