Scrisorile lui Stanca. Dragă Alina Nine...

Nunta unei celebrităţi este peste tot în lume un eveniment monden.

Ca şi în cazul tău. În măreţele noastre cronici, deh, ca la un popor sărman, publicul - că el porunceşte - e curios să ştie ce cadouri ai primit, la ce valori, alea-alea… Maşini de lux. Ceasuri. Briliante. Proprietăţi. Excursii exotice. Acum, nici tu, ca manechin - iaca, bre, o fată ‘naltă din Oltenia Caracal - no-i fi fo amărâtă. Ai pornit-o şi tu cu 4 milioane de euro.Valoarea. Agoniseala ta. Da’ lumea, aşa e ea, vrea să ştie ce şi cât ţi-a dat El, neică! Ştim asta de la fiece nuntă. Când luni pe uliţa satului, cei care fuseră la nuntă sunt interogaţi de absenţi.”Ai? Cât au strâns ai lu’ Nine? Şi cadouri? Mamăăăăă!” Ieşişi bine. Bolid de lux. Bijuterii. Ceas Cartier. Plimbare nu în cartier, ci-n Bora Bora. Voiaj de nuntă la Las Vegas şi Los Angeles şi alte acareturi.Am pus la început acest obicei ”de ce şi cum?” ca să relev ceva. Particular. Da, presa noastră s-a conformat. A dat datele esenţiale să sature bestia de cititor. Dar s-a pus accentul şi pe altceva. Exagerat. Statura…dimensiunile verticale ale soţului tău, marocanul Hatim. Sigur, tu, ca un manechin care te respecţi, trebuie să îţi pui tocuri la ţinuta oficială. Şi atunci, diferenţa de înălţime pare enormă. Se vede în poze. O spun din experienţă. Am avut o prietenă care pe picioarele ei fără ciorapi era cât mine. Pe tocuri era cu 10 cm mai înaltă. Pentru ocazii, ea mi-a dăruit o pereche de pantofi, pe care i-a ajustat cu câţiva cm la cizmar. Aveţi bani de pantofi…Soluţii sunt. Banu’ este. Dragostea să fie mare. Adevărată. Durabilă. Să nu sară presa răs-poimâine că ai divorţat. Că vă ciondăniţi ca-n Dolăneşti. Pe avere. După obiceiul mioritic. Că la Maroc nu ştiu cum sună ”Mioriţa” .Probabil ”Cămiliţa”…cămiliţă lae, lae bucălae…Casă de piartă, Alina! Şi când gurile rele, condeiele rele, invidiile imateriale din respiraţia scorpiilor vor mai deborda pe ideea asta, recită-le cazul văduvei din Topârceanu: ”Zice că demult, odată, // Un pitic s-a însurat//Cu o văduvă bogată,//Ce fusese măritată// Cu un mare om de stat //Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită, //Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită// Cu muncă şi cu răbdare// Poţi face cât unul mare (…).De piatră să fie…!