Scrisorile lui Stanca. Dragă Bianca Andreescu,
După ce noi, românii, am stat cu ochii pe Canada sportivă, ba pe Leonard Doroftei, ba pe Lucian Bute și am avut satisfacții majore până la un punct, acela de final, iată că acum iar ne trece cineva Oceanul. Tu. O fetiță zdravănă de 18 ani jumate, cu alura unei Ostapencko dar fără răsfățul acesteia și fără naivitățile ei juvenile păguboase.
Păi, ce faci aici? Te joci cu noi? ”Nu! Joc tenis!”, vei spune, și o fac la nivel înalt și serios, unul de mare clasă. Și joc pentru Canada, țara care m-a primit, m-a sprijinit cum România nu ar face-o cu talentele promițătoare”. Și ai dreptate și tu, și mama ta, căci în România ca să faci tenis de performanță trebuie să cheltui serios. Și ca să cheltui trebuie să ai ce… Oricum, cât de canadeză (nu-ți pot zice canadiană…), oi fi tu, tot ”Româncuța din Canada” vei rămâne.
Dar, iubito, să nu crezi că dacă jucând cu idolul tău Simona - voi ține cu tine. Deși Simo e la formare, și ea mai deloc ”româncă” ci, mai degrabă cetățeană particulară, ridicată numai de familie, fără sprijnul de măcar un leuț al statului român… Căci trăind întâmplător în acest loc carpato-danubiano-pontic ea a fost adoptată de-a gata de România, a fost găsită la întâmplare ca un bulgăre de aur în nisipul Dobrogei...
Dar oricâtă exigență am avea, cum să nu vibrezi când auzi, vezi ce bine joacă, ce talentată și inventivă e canadeza cu nume de ”Escu”... Terminație specifică… nu indienilor din Canada, nici papuașilor, nici malgașilor, ci numai zonei noastre….
Mă repet, te văd așa ca pe o variantă îmbunătățită de Ostapenko brunetă, temperamentală, dar mult mai înțeleaptă, matură. Și, poate, mai bine pregătită fizic. Căci, sincer, ai avut ceva probleme și la finalul semifinalei și mai multe la finală… Apoi, la fine cu Georges, după ce ai trecut cu un răsunător succes de Caroline Wozniacki și Venus Williams, ai capotat fizic. Las de-o parte faptul că ai jucat cu o accidentare, o jenă fizică la pulpă încă dinainte…
Dar dragă Bianca, româncuța noastră, nu sunt eu cel chemat să te scuze când în fapt nici nu ai de ce să o faci. Ai fost Revelația. Și nu numai a turneului de la Oakland, ci a tenisului mondial. Ne-ai bucurat pe noi, mulți români încă dornici să iasă dintr-un nemeritat anonimat ca popor marginalizat și cu dușmani înrăiți… Ești, nu zic cum zic bunicile, ”o păpușă scumpă”, ci una scumpă și rea, care a bătut două stele ale tenisului… și stai că abia e începutul.
Îți urez să vii în continuare cu confirmarea forței și talentului tău, să fii glorioasă cu numele acesta de ”escu” și să mături tot ce-ți iese-n cale.
Până la Simona…
