Scrisorile lui Stanca - Dragă Daniela Crudu,
E o nerozie să mergi cu pestesuta la oră, într-un Audi sexos cu un număr provocator 69 - „Soasaniof” îi spun ţiganii de pe „Şampelizè” la Paris în Franţa - număr inclus pe tender.
Şi să o comiţi la 5 dimineaţa, când plecau la lucru femeile-proletare de la APACA. Deci, printr-un Bucureşti pustiu. I-auzi, nu te vede nimeni!
Te bagi singură în gura lupului. Şi ştii, că asta cu gura nu e prea sănătoasă. Ceea ce era de demonstrat în cazul dumitale. Minte de femeie.
La volan. Sau, crezi că dacă ţi-a ţinut de o mie de ori merge şi-a o mieuna? Nè! Când zic de mintea ta, zic în general.
Cu o sintagmă clară: Minte-de-femeie-la-volan. Nu că aş fi misogin. Din contră. Dar, privind volanul, sunt chiar rasist cu femeile.
Un as al volanului feminin este o excepţie la fel de letală ca şi regula. O spun nu din prejudecăţi, ci din experienţa personală dobândită pe drumurile patriei.
Apoi, Crudello, crezi că banii ăia de maşină - câştigaţi la Braşov, sau pe unde zice lumea, nu eu, că te dai cu sania - te-ar fi putut salva de la ceva?
Zi mersi că nu ai produs vreo belea. Că nu ai picat în sindromul Huidu. Ai fi văzut atunci cine te-ar fi plâns şi cine ţi-ar fi sărit în ajutor.
Mama lu' Audi din Absurdistank! Şi apoi, ai fi văzut tu: câţi bani, câte fripturi cu avocatul. Inconştienţă. Sfidare. Prostie omenească.
Trufie muierească de gagică mişto care apare la tv şi care crede cu mintea ei - aia de 90/60/90 - că păcăleşte întreg mapamondul.
Acum, vei prinde Mărţişorul fără carnet de conducere. Dar, nu te plâng. Las' că are cin' să te care. E plin clubul. Fine del primo tempo.
...Şi, asta nu ţi-a fost de ajuns. Te-ai culcat, te-ai trezit, te-ai dus la post, ai prestat şi apoi ai recidivat. Cu dovada caldă-n portofel.
Te invidiez pentru euforia în care trăieşti, crezând că lumea-ntreagă e a ta. Noroc că te-au (sur)prins doar paparazzii. Nu şi „băieţii".
Că era vai de funduţu' tău cruduţ. Dar, vorba lui Stoian, acum poţi să bei liniştită noaptea.
Şi nu e nici un pericol. În plus, nu mai EŞTI tu însăţi nici un pericol pentru populaţia paşnică a Capitalei.
Sau măcar pentru câţiva cetăţeni inocenţi rătăciţi prin noapte, care după ce te văd trecând îşi fac cruce şi exclamă: "Ce să fie?/Nu-i nimic./A trecut Cruduţa"!
George Stanca, pamflet
