Scrisorile lui Stanca: Dragă Dănuţ Lupu,
Cum să ne fi părăsit tu la 48 de ani? Mi se părea absurd. Mi se părea nedrept. Când am auzit că tu, chiar tu, ai făcut infarct nu mi-a venit să cred. Și, uite că am avut dreptate, luni doctorul Străinu Cercel a afirmat că nu ai suferit nici un infarct. E de bine…
Dane, mă temeam, zău, îmi era rușine să te văd altfel, decât foarte viu. Căci, ești unul dintre cei mai controversați oameni pe care i-am avut aproape. Mai ales atunci când ai jucat la Noi în Giuleștiul de altădat, nu în ăsta stricat de azi. Când stadionul răsuna, ca niciunde, de scandările numelui tău. Scandarea are o anume culoare, farmec, prin acel accent final pe vocabula, vocala ”u”: Lupù- Lupù! Doamne, vuia Giuleștiul! Și ce te-am înjurat pe nedrept, că ai trântit meciul cu Petrolul, finala de Cupă. În care nea Gică Dănescu, bunul meu prieten, Dumnezeu să-l ierte, ministru pe atunci de Interne, ploieștean și dinamovist, i-a stricat președintelui Iliescu, rapidist, marea plăcere de a înmâna Cupa. Ulterior am realizat: dacă voiai s-o comiți ratai penaltiul… dar atunci aveam ochii vineți și creierii mov. Meci cu descântec, acum știu cam tot, dar nu dezgrop morții. Un arbitru s-a prăpădit pe teren la reeditarea acestui meci după 10 ani. Ce ciudat!…
Și, revin, cum mă, Dane, să ne părăsești? Că dl doctor uite ce a spus! La urma-urmei, ce fu, ce nu fu, cert e că ți-ai revenit. Ieri te-au vizitat ai tăi, apropiații, soția și fratele, azi eu cu condeiul… e de bine. Să-ți dea Dumnezeu sănătate. Să ne vedem cu bine la un pahar de oarece e voie de la doctor și să povestim despre perioada ta cea mai romantică și frumoasă - zic eu după capul meu - aceea pe care ai petrecut-o la Rapid. Și, ce mi-a mai plăcut la tine a fost, și sper să mai fie, spiritul tău critic, analitic al fotbalului românesc de acu’. Nu ai menajat pe nimeni. Adică, ai fost același cu cel ce a jucat. Numai că fără fente, driblinguri… Ai dat lovituri directe, direct în gol. Vai ce dor îmi e să aud//văd cum puneai balonul din laterale sau perependicular de pe la 16-20 de metri, în timp ce galeria îți scanda numele de făcea curent și tu o puneai cu eleganță la vinclu de rămânea portarul cu o mână mai lungă…
Fă-te bine, Dane, să bem măcar un ceai de plante perene…Te aștept cu drag!
