Scrisorile lui Stanca: Dragă Dumitru Fărcaş,
Uite, măi, Mitre cum e viaţa! Acum un car de ani, la Braşov, ţi s-a mai furat o dată taragotul. Atunci, dacă nu mă înşel, era mai dramatică situaţia. Era singurul. Nu mai puteai să cânţi.
"Flacăra", revista de atunci, a făcut eforturi mari publicitare să ţi se găsească şi restituie instrumentul. Miliţia la fel. Şi, până la urmă, hoţul cât era el de hoţ, a fost patriot: ţi l-a restituit discret. Probabil cu lacrimi de căinţă în ochi... Iată că istoria s-a repetat.
La un spectacol omagial al lui Gheorghe Zamfir - de la care, nu mai ştiu de ce, eu am lipsit - ţinut la Sala Palatului din Capitală ţi s-a furat nu numai un taragot, ci mai tot bagajul. Adică, inclusiv taragotul.
Apoi ţi s-a găsit, numai el, taragotul, taman pe la Gara Basarab. Omul, hoţul, animalul a priceput că ar fi bai dacă e prins cu un taragot. L-a lăsat, l-a părăsit "pe un peron desert de gară mică" aşa cum ar zice poetul. Ce să facă un biet idiot cu un taragot? Ştii, Mitre? - de fapt, ăsta e norocul tău - raritatea instrumentului. Preţiozitatea. Complicaţiile lui tehnice.
Astea l-au făcut o pradă inutilă în ghearele animalului. Că dacă era tobă, vioară sau ţambal nu mai pupai tu taragotul în veci... Ia vezi, dezinfectează-i muştiucul. Dacă a pus gura-i spurcată pe el? Nu, că ar fi încercat să scoată vreun sunet duios, ci doar să vadă dacă e comestibil.
Apoi, am fi naivi să credem că după psihologia hoţului de la Braşov şi contemporanul nostru manglitor a acţionat la fel, restituind instrumentul cuprins de aceeaşi ruşine. Nici vorbă. Repet, cine, ce să facă cu un biet taragot. Că dacă încerca să-l vândă era prins subit... Îmi aduc chiar aminte de o întâmplare din Italia, când ţara Coliseumului, a Scalei şi Alfei-Romeo se „antrena" să fie prima în lume la furtul de maşini. Atunci, unui mare fotbalist i s-a furat mai mult decât o maşină. Un Ferrari. A doua zi a găsit-o în faţa vilei cu un bilet. "Scuze, n-am ştiut că e maşina ta!..."
Asta e diferenţa. Dacă la noi, în Câmpia Română tot mai brună - care tinde a deveni o tabără de corturi - e cum e, la ei, hoţii au şi cultură...
George Stanca, pamflet
