Scrisorile lui Stanca: Dragă Felicia Filip,
Da, pot spune, mărturisi, că sunteți o artistă adevărată și mai ales polivalentă. Complexă. Multilaterală. Căci, eu unul, nu cred că a trecut neobservat, neconsemnat, neaplaudat momentul/momentele participării domniei voastre la câteva fapte rock.
Alături de Cristi Minculescu. Iris. Și apoi cu alte trupe. Participare care nu a făcut altceva decât, cred eu, să înnobileze piesele la care ați contribuit/participat. De altfel, există clasicul model Pavarotti și prietenii. Căci, la astfel de gesturi fraterne întru muzică, mi se adeveresc vorbele profesorului meu de muzică din liceul ”Doamna Stanca”, dirijor al corului Mănăstirii Cașin în anii ‘60, regretatul Marin Trache: «Nu există muzică simfonică, grea sau ușoară. Există doar Muzică. Cu ”M” mare…» Colaborările cu Iris - acel ”De vei pleca” inubliabil, sau ”Baby” – s-au lipit definitiv de memoria afectivă a melomanilor. Îs unul dintre ei... Apoi, colaborările cu Holograf, K1, Compact vă pot face să vă considerați și… solistă rock. V-o spune un vechi rocker fără plete… Fiindcă, deși venită din clasic, ați ”colorat” câteva capodopere rock…Nu mai amintesc prodigioasa dumneavoastră carieră națională, de soprană. Aș plusa inutil.
Dar… și cu teatrul, doamnă?! E prea de tot! E prea frumos. Am văzut recent spectacolul de la Teatrul de Comedie cu piesa ”În plină glorie!”, de Peter Quilter, regia Răzvan Mazilu… unde ”indignată” – așa e rolul - apăreți din sală și le dați unor ageamii lecții de muzică. În fond, sunteți o pată de culoare minunată pe un spectacol agreabil de comedie. Ilustrați cu măiestrie contrastul dintre parvenitismul în artă – … și, în artă… - versus forța talentului real. Am rămas impresionat. După atâtea întâmplări reușite, de succes din rock, ați etalat cu grație disponibilitatea, elasticitatea talentului și în teatru. Și, îl felicit pe domnul director, distinsul actor George Mihăiță – vai, ce marțial sunt cu prietenii… - pentru ideea minunată de a vă invita să jucați/cântați aici. De unde orice spectator de teatru iese mai bogat. Căci, pe lângă implacabila bună dispoziție emanată de o comedie bună, a gustat și un mini-recital Felicia Filip. Un regal. Bravissimo!
