Scrisorile lui Stanca: Dragă Ilie Şerbănescu,
Circulă pe net o scrisoare de-a dumitale.
Plină de banalităţi. De truisme. Cine nu ştie că o ducem cum o ducem? Mai vii şi mata să ne spui? Că suntem exploataţi. Vânduţi străinilor, cu cimentul, cu apa, telefoanele. Cu mama dracu…bla-bla. Dar depeşa nu e semnată de mine, un fixist depeşist. Nici de nu ştiu mai cine, poet, prozator, eseist. Jurnalist. Turcit. Acoperit sau decalotat. Nu!!! E scrisă de un specialist. Un mare economist. Jurnalist. Comentator. Fost ministru. Ilie Şerbănescu. Chiar om. Căci, omul e cel ce ne spune acele ”banalităţi”. Lucruri ”simple”. Pe care le trăim secundă de secundă într-o existenţă imundă. Mai ales politic. Şi, dacă le spune unul ca el, trebuie să-l credem. Musai. Că e scrisă cu vorbe simple. Cu exemple evidente.Vizibile. Inteligibile. Orice om simplu, fost din masa de votanţi idioţi şi manevraţi de politruci - că politicieni nu prea avem - orice bou alfabetizat poate pricepe ce a spus Ilie Şerbănescu.Citiţi, fraţi români!!! C-o-ţi fi voi dăştepţi. Idioţi. Preţioşi. Experţi. Doctoranzi. Vidanjori. Salahori. Proxeneţi. Cămătari. Poponari. Muişti. Curve de căpşunari sau copii dobitoci….citiţi, citiţi, citiţi scrisoarea lui Ilie Şerbănescu! E plină de adevăruri. Simple şi dureroase. Veţi înţelege ce e cu Ţara asta. După un sfert de veac. Într-o epocă normală, mesajul ar fi scos lumea în stradă. Ar fi picat orice guvern. S-ar fi iscat mişcări de mase. Dar ce mai este normal azi? Pe cine mai doare, unde, cele emise, repet, de un economist- ziarist eminent?!Suntem o masă inertă. Prinsă într-o onanie existenţială stearpă. Popor? Nicidecum! O gelatină care mai tremură doar la sexualitatea şi senzualitatea paraşutelor tunate din aria bisturiului… şi a băieţilor musculoşi şi puloşi, ala Cippendales. Asta s-a ales dintr-un popor ieri măreţ, azi mămăligă. Nu demult în stare să dărâme o dictatură. Şi care a făcut o revoluţie din care nu s-a ales nimic. Ba, da! A ales gunoaie, şmenari şi jivine bugetivore în fruntea ţării. Să moară ei, dacă vă mint!După lectura scrisorii dvs, dle Ilie Şerbănescu, cu tot antimarxismul meu scremut, zău că-mi vine să cânt, să urlu, să răcnesc până răguşesc: ”Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii! Dar, cine se mai scoală dintr-un popor inert?
