Scrisorile lui Stanca. Dragă Mircea Bodolan,

Să faci 60 de ani e nasol. Eu mor pe fariseii ăia care zic ”vaai, ai făcut 60 de primăveri?!

Ce vârstă minunată!” Minunată pe mă-sa. Ce-i mai urât ca bătrânețea? Nici dacă te-ai fi culcat cu Muma Pădurii și tot nu era mai rău ... Se zice că dacă după 60 de ani te scoli și nu te doare nimic ești mort de-azi noapte… Ce-i, mă, cu fariseismul ăsta? Cică te bucuri că ai atins 60, deși era s-o mierlești mult mai devreme. A, da, te bucuri că ai prins 60! Fiindcă ai fost - nu tu, Bodo, alții; niște Abstracți – ai fost zic un bețiv, un curvar, un belit, da! merită bucuria. Dar să te bucuri când toată lumea îţi zice ”la mulți ani!” și tu știi ce te așteaptă? Că vine o eră în care o să faci ”mimi” pe tine fără să vrei…și fără să știi! Să te tragi singur de urechi că ți-ai uitat pempărșii acasă, pe pian. Să te constipi tragicomic scoțând acute inu­tile cu vocea, de cred vecinii că te-ai scopit și-ai pus de-o mezzosoprană. Să te năpădească junghiurile. Să secretezi matinal. Să nu mai poți să te apleci de burtă sau de dureri la coloană. Să te-ncheie alții la șitreturi. Să nu mai poți dormi mult. Să defechezi rar și greu. Să piși sânge. Să tușești tabacig, când tu te-ai lăsat - dacă te-ai lăsat - eheeee, de cinci ani, de fumat. Ce vârstă minunată, băieți!Mă, Mircică, mă, personajul ăsta nu ești tu. E doar o fantoșă, inventată de mine și inspirată din poveștile cogenerilor. Și ale fraților Grimm pentru boșorogi. Da, tu ești la fel da tânăr, de frumos, de bun actor, de minunat folkist. Cânți mereu cântece de amor scrise sau inspirate de minunata ta soție - trăi-ți-ar franțuzoaica, că e tare mișto! Tu ești ca-ntr-o primăvară a vieții. Ce, toamnă? Ce, iarnă?... Până când începi să auzi bancuri jenante. Că e vârsta la care ea intră mai mult în tine; că, dacă faci pipi pe vârfurile papucilor stai bine, alții o comit pe călcâie…60 de primăveri….până la primul junghi. Când joci un june-prim și te apleci să-i dai Mirandolinei garoafa și rămâi în unghi drept cu ochii picați pe bombeu… Nasoală batjocură. Dar știi ce e mai urât din toate? Că, deși eu nu te-am ironizat aici pe tine. Ci doar vârsta ta, Mircea. Tragic e că totul e adevărat...La mulți ani, prietene! Sper să ne mai vedem…