Scrisorile lui Stanca: Dragă Monica Gabor,

Este bine că ai renunţat la atitudinea belicoasă faţă de ex-soţul tău, Irinel Columbeanu. În cazul copilului. Restul nu mă interesează.
Fie ce-o fi. Dar... „copiii totdeauna", zice un cântec; care tot el, greşit, spune „şi nevasta-i numai una". Uite, că nu prea e. Sunt oameni care au ajuns la a 5-a...
Dar, nu ştiu cum de te-ai înţelepţit şi ai acceptat armistiţul, or ai fost recompensată pentru asta. Fie aserţiunea mea cam maliţioasă, dar cred că şi tu ai căpătat înţelpciunea de a pune copilul înaintea intereselor tale. Meschine sau nu, dar ale tale. Bravo că te gândeşti la fericirea fetiţei voastre, pe care aţi conceput-o din dragoste, chiar dacă acele momente s-au dus, s-au volatilizat...
Mă rog, fie şi o clipă de iubire cu Iri pe atunci când o concepeaţi pe micuţa Irinuca şi tot e ceva frumos... Că, după aia, lucrurile s-au rupt; că tu eşti mai vinovată decât el sau nu, aproape că nu mai contează. Lasă orgoliile, ambâţul ăla muieresc şi cretin, eşti om în toată firea! Gândeşte-te numai la binele copilului tău. Chiar şi când te afli la L.A., alături de Mr. Pink; chiar şi când te iubeşti cu el; chiar şi când devori o banană sau stai cu pieptul expus presiunii apei din jacuzzi, nu uita că ai un copil. Nu uita să te gândeşti la fericirea lui. Mai înainte de toate!
Altfel, rişti să o pierzi pe Irinuca. Ochii care nu se văd, se uită, fie ei şi ai mamei. Mai ales că la concurenţă, loaială, Irinel te poate dovedi. El are copilul, acasă, lângă el, are avantajul terenului. „Joacă" acasă... Dar nu aşa se pune problema, un copil normal este cel care are conştiinţa că are doi părinţi, fie şi trei dacă s-ar pune la număr şi Mr. Pink, dar niciodată unul singur.
Ar creşte deformat, crede-mă. Sunt convins că Irinel e un tată excelent - poate s-o mai potoli şi el cu obsesiile-i venusiene, are o vârstă... - trebuie să fii de două ori cât el, ca participare afectivă în ochii copilului. Ştii de ce. Ai un handicap: absenteismul acceptat, asumat din viaţa lui. Fă-l să nu fie simţit. Şi, ne-ai dat o veste bună, aceea că la orice litigiu public veţi dezimplica fetiţa. Lăsaţi copilul să simtă copilăria...
George Stanca