Scrisorile lui Stanca. Dragă Oana Zăvoranu
Pari diabolică încercând să fii dumnezeiască. Fiindcă ideea ta - spectaculoasă pentru scenă, circ sau laborator socio - e de-a dreptul venită din iad. Mai ales la un popor amărât și îndărătnic, pomanagiu și manipulabil – vezi și teza miloagelor electorale – cum este al nostru. De ce spun asta? Fiindcă ce faci tu cu o aparență mizericordioasă – dai de pomană niște bunuri aparținând La-Dumnezeu-Plecatei-Marioara, mama ta, pare a fi creștinesc. Însă doar pare... În realitate, ai făcut un lucru de un creștinism îndoielnic. Ai umilit o sumă de oameni amărâți veniți acasă la Marioara să ia de pomană lucruri de lux, strălucitoare, scumpe. Fată, Ei sunt Poporul! Nu mă interesează că mâine voi vedea femeia de serviciu de la bloc cu un lanț de 10 mii de euro la gât. Ci, doar faptul că poartă un stigmat al umilinței.... Te priveam. Erai sincer pătrunsă de dumnezeirea din sinea ta, de caritatea și de milosârdia ce te copleșeau. Căci, refuz a crede că gestul ar fi fost unul parșiv. Prea mare păcatul să fie așa. Dar mi-a evocat scena de o sălbăticie fabuloasă, tipic balcanică, din filmul ”Zorba”...Aceea cu moartea Bubulinei. Toată forfota aia semităcută; zumzetul de o vinovăție strangulată; atmosfera apăsătoare, de parcă ea însăși era culpabilă pentru ce se făcea acolo. Pe scurt, eu, privitorul, am avut o imesă jenă; o incomensurabilă greață, de-a dreptul fizică, la ce vedeam. Și, pentru că eram martor și contemporan cu astfel de urâțenii...Umilință la nivel de show. Societatea Spectacolului în sensul lui Debord...Un banc din comunism. Cică un rus a moștenit din America un milion de dolari. A cumpărat magazinul ȚUM și a anunțat că totul e gratis. După trei zile de lupte cu morți, răniți, leșinați, disperați i s-a spus: Gata! Ce-ai vrut? Să văd și eu cum e-n comunsimul final... Tu ce ai vrut de fapt? Căci mai e un reproș. Nu de la mine. Ai vrut din nou un show original? Tip Oana’Z Show. ”Oana zet șou?” Ți-a ieșit cu brio.Te-ai încărcat și energetic: aveai o bucurie lăuntrică sinceră ca o lumină divină. Numai că era otrăvită. Tu ce crezi că ar fi spus Marioara - de Acolo? - văzând unde se duce agoniseala ei vestimentară? Deși, ești prea personală ca să mai conteze.Oana! Nu te juca deloc cu gestica rituală!