Scrisorile lui Stanca: Dragă Radu Mazăre,
Edilule, Craiule, Futtatore, Brazilianule, Atipicule, Maracanezule, Gestapovistule, Miserupistule! Ești cel mai decomplexat, dezinhibat ins, politician, pesedist, primar din țară!
Ți se rupe-n paiș'pe, ți se brehăne, te doare-n cot, puțin îți pasă! Te știu de "mic", de când erai jurnalist și credeam că intrarea în politică te constipă social, te complexează, te pietrifică uman, te modifică genetic. Ei, aș! Da', de unde? Te-a eliberat! Cu toate că lumea te privește cu lupa, tu te dezbraci cu nonșalanță în fața ei , îi arăți bucuros bucile fără a fi, totuși, un exhibiționist. Doar ca să le arăți, să-i înveți cât de liberi pot fi și ei, așa cum ești tu.
Cu gesturile tale ai putea să scandalizezi bătrânii pensionari ai urbei pontice. Din contră, ei te iubesc, te divinizează, adoră. Te votează! Tu ești nepoțelul poznaș, care se ține de ghidușii: face pipi în vaze; flatulează zgomotos bășinuțe nostime când vorbește Ăla la tv; toarnă șerbet în galoșii musafirilor; pune căcat pe clanță. Ești, însă, nu uită: are grijă de bunicu', îi dă așternut curat, îl primenește, îi dă păpică, fasole, mazăre, cartofi, ulei. Răducu al lor... Ești tare!
Repet, intrând în cea mai convențională invenție a Proniei - ce zic eu?, a Satanei - Politichia, tu te-ai eliberat, dezinhibat, ai devenit un copil mare. Îmi ești din ce în ce mai simpatic. Faci comedie bufă din viața asta ternă, gri, nenorocită, sumbră; batjocorești spiritele burgheze închistate în prejudecăți, reguli, trasee, regulamente, statute. Tu ai merita să fii șeful unui stat.
Nu, Nu! al României, ferească Sfânt!, pe acela și l-au ales românii înșiși, au avut grijă, sărmanii. Un stat al dezinhibiției. DezinhibLand. Miserupia. Aici e loc și pentru bătrâni libertini, creativi deloc disperați existențial, intelectuali și mai ales pentu tineri ca tine. Și ca aceia ce te însoțesc, admiră, dansează samba, salsa, merenghe cu tine, cu fetele alea mișto care te înconjoară, care te devoră cu patimi carnale famelice. Tu ești unic, Radule, original, de neimitat. Ești un festin continuu. Un bal, un carnaval: Rio de Mazăre!
Drama ta, care va deveni tragedie, este una singură: cei care nu te înțeleg, nu te aprobă și te invidiază, te lucrează, sunt mulți. Să fiu plastic: ESTE mulți! Și proști! Da' mulți,
Radu mamii, Radule...
