Scrisorile lui Stanca. Dragă Raluca Prună
Doamnă ministru, trăiesc de câteva luni într-o ţară civilizată din Europa, de unde sincer să fiu nu m-aş mai întoarce… Vorba poetului, “dar a ieşit aşa: să fiu român/şi eu cu soarta asta mă împac”.
Mă uitam, de aici dintr-o localitate verde de munte, cu ape repezi şi limpezi, fără peturi plutitoare, soare temperat şi oameni calmi, că aţi exprimat o părere despre actualele revolte din penitenciarele noastre. Ele, revoltele, se referă la condiţiile de trai din puşcării. Da, dar ce i-a găsit de se revoltă în lanţ ca la răscoala din 1907? Sau, actualizat, ca în mai toate filmele americane pe temă… Căci, degeaba acuzaţi magnaţii de presă arestaţi că şi-au asmuţit televiziunile lor să facă atmosfera. Aşa e! Aveţi perfectă dreptate! Dar nu asta e chestiunea! Sunt incitatorii de vină că trăiesc, fie şi ca puşcăriaşi, în condiţii subumane? Când, ia priviţi la americani şi vedeţi în ce condiţii se trăieşte într-o puşcărie de-a lor. Comparaţi, rogu-vă respectuos… Credeţi că oamenii aceia - da!, unii violatori, tâlhari, criminali, şmenari pe care poate eu i-aş omorî cu mâna mea, merită totuşi să trăiască aşa? Sub condiţia puşcăriaşilor americani din secolul 19? Nu ne este nouă ruşine? Nu pentru calitatea umană incarcerată, ci pentru condiţia umană asigurată în acest veac; în acest stat care este Europa?… (mai puţin acel Regat auto-brexitat ca o vomă, cu nostalgia vechilor colonii…)
Sunt sigur că afirmaţia domniei voastre - povestea cu incitarea greilor din interior - e adevărată. Dar asta este spusă ca să mute problema… pe Calea Victoriei… ca-n bancul cu poliţiştii şi mortul de pe Edgar Quinet… Să eludeze problema reală. Care este cocina din penitenciare.
Gradul de civilizaţie al unei ţări se străvede şi din modul cum îşi tratează penitenciarele. Îmi amintesc de un ziarist elveţian, amic, care a fost condamnat la nişte luni de închisoare, şi, fiind în România, a dat telefon imediat la ambasada sa şi s-a predat, ca nu cumva să facă puşcăria la noi… Nu sunt fariseu, sunt unii dintre puşcăriaşi care poate n-ar merita să trăiască, sau să fie liberi, ci să se chinuiască… dar omenirea civilizată a hotărât ca, în detenţie, clienţii să fie trataţi ca nişte oameni. Şi asta trebuie făcut. Nu prea a fost europeană replica domniei voastre, ci mai degrabă românească. La jmecherie…
