Scrisorile lui Stanca. In Memoriam, Regele Mihai
In Memoriam, Regele Mihai
Funeraliile Regelui Mihai au provocat un şoc în poporul român, anesteziat de politicianism. Şi, o cale nouă. Târziu! Deşi, poate antimonarhiştii s-au lepădat de nărav. Unii au făcut-o luaţi de val, alţii din snobism, fiţe. Monarhismul a învins. Dar, numai sentimental. Căci, cine ar fi în stare, ar avea capacitatea de a conduce Regatul? Căci, şi ca legitimitate, lucrurile s-au ordonat. Măcar ex-prinţul Nicolae ar avea legitimitate. Prinţul Duda nici atât. Suportul popular al său - deşi e ins de pământ - e la pământ…Odată cu plecarea definitivă a Regelui cel legitim şi iubit, în România Monarhia s-a sfârşit. Va urma după datina pământului, un circ de scandaluri, acuze pentru avere şi putere…Inutil, însă.Dar, măcar pentru o zi, România a fost curată, deparazitată de politicianism, aşa cum ne-o doream noi, părinţii şi bunicii noştri. Sămbătă 16 decembrie, o singură Sfântă zi, România a fost Regat. Românul a trăit în Regatul României. Ar trebui să mulţumim capetelor încoronate şi străinilor care, prin personalităţile, sobrietatea şi majestatea lor, ne-au redat prestigiul pierdut de-a lungul istoriei recente şi au reabilitat faima Regatului nostru. Nimic periculos. Doar un strop de romantism istoric… Căci, cărţile se dau şi se fac, fraţi români, la marile puteri. Cărora ar tebui să le “mulţumim” că ne-au permis o zi să ne simţim ca-n vechiul nostru Regat. Thank You, gentelmen // Spasiva, daraghie tavarişci!// Shalom! Blestemaţi fie Hitler, Stalin şi Churchill… o zic eu, doar în numele meu!Regele Mihai, el e suferinţa Neamului. Ca Mesia, a luat totul asupra Sa. Cine ne-ar mai aduce atâtea mărimi acasă ? Izolaţionistul, Catastrofalul ex-preşedinte de recent-sinistră amintire, care a închis ţara, ca pe una dintre amantele pe care le făcea ministrese pentru un biet futai? Ce hidos e acest individ azi! Ce clar se străvede el, monstrul, pe fondul doliului naţional. El, cel ce a corupt totul, a pârjolit, divizat ţara pe care a condus-o spre prăpastia în care suntem. Căci, decesul Regelui, asta a făcut: o Re-Unire. Istorică. În chiar preajma centenarului Unirii. Regele a strâns la loc poporul. În jurul Lui. Şi, dacă regele nu e, nimic nu e. Nici Unitate. Prea târziu. E doar Iluzia că mai suntem. Nu, nu mai suntem deloc! Am avut un vis. O iluzie cu ocazia unui coşmar - moartea Regelui nostru. Ultimul, al nostru. Şi al unei lumi trecute. Viitorul e sumbru, copii! Corbi mari, croncani văd prin lupa ochilor mari, adulmecă hulpav spre uraniul ţării, aur, diamant, spre grâul nostru gustat din belşug de ruşi şi spre alte comori.Tragică ţară, tragic destin!
