Scrisorile lui Stanca: In memoriam Şerban Ionescu
Trăim vremi populate de o lume crudă. Carnivoră. Care se hrănește, în ultima instanță, cu cadavre; cu carne de om; cu ciosvârte de viață; cu împuțiciuni din dramele altora. Suntem, vrem-nu-vrem vampirii semenilor celebri.
Ne hrănim cu sângele marilor vedete. Suntem, noi oamenii de rând, nu musai românii, devoratori de vieți trecute sau prezente; de biografii. Dovadă: succesul tuturor produselor tabloide. Și, pentru asta există un exemplu clasic: amintiți-vă zilele de spitalizare ale lui Marilyn Monroe, linșajul acela de presă. Fizic. Cu sute de reporteri, cameramani, sunetiști și luminiști, disperați să o "prindă cumva" pe muribundă. Înghesuiala aia imundă de flituri din jurul lămpii de neon... Timp în care vedeta nu se mai putea ține pe picioare, avea nevoie de liniște și de odihnă...iar presa, implicit publicul, se-nghesuiau să-i plângă mult-așteptata moarte... Nu!, va spune un meseriș de presă zelos: presa își făcea treaba ei, jobul său. Uneori criminal.
Cam la fel în cazul Lady Diana... Este drept, am dat două exemple de vedete care în toată existența lor nu au respins presa, ci au cultivat-o, stimulat-o. Fie și cu unele excepții la Diana care, odată, extenuată, l-a agresat pe un fotograf spărgându-i aparatu-n cap...
Nu este cazul lui Șerban Ionescu, mare actor tabloidizat numai spre apusul vieții... care, iată, i s-a-ncheiat. Aici voiam să ajung. Dacă întrebi îndureratul popor despre ce operă cine-teatrală a lăsat ca actor răposatul ce știe ea, mulțimea? Dar, în ce scandaluri mediatice a fost "implicat" - a fost, nu S-A implicat - asta știe tot natul.
Povestea cu ploșnița ucigașă,...divorțul, mahalaua lui... reîmpăcarea... re-divorțul... Asta e carnea macră cu care se hrănește boboru'... din păcate. Câți mai știu rolurile minunate din teatru și film făcute cu prețul sănătății, al vieții de actor? Aici e nenorocirea, că apetitul pentru scandal al devoratorului de vieți e mai mare decât foamea lui de cultură. Animal? Atavism? Primitivism canibal? Dar, dacă afirm că așa a fost din totdeauna pe lume, cu mulțimile, cu duodenele, tot nu-l înviăm pe bietul om, pe Marele Actor.
Să-ți fie viața mai tihnită, Acolo, dragă Șerbane...
