Scrisorile lui Stanca. Remember: Dragă Mircea Tudoran şi Sincron,
Remember: Dragă Mircea Tudoran şi Sincron,
Mă adresez trupei din care ai făcut și tu parte, fiindcă absența din țară te-a făcut uitat. Sper însă ca grație proiectului tău, ”Sincron Revival”, să redevii celebritatea care erai când, ca mulți alți rockeri, ai ales libertatea.Trăiești în RFG/Germania, dar acum, ca în cazul oricărui român sensibil , “te trage ața”... Nu ești singurul. Tu ai cântat cu “Sincron” în al doilea val, cu Vică și Cristi Călare. Au mai fost acolo marele Dan Aldea; solistele Anda Călugăreanu, Gabriela Teodorescu draga de ea...”Sincron”, prima trupă rock din România. Ai venit parcă după plecarea fraților Cobârzan...Să nu amănunțim. Cert e că după mulți ani de la dispariția Sincronului; la puțini după plecarea sufletului, inimii ei Cornel “Bebe” Fugaru, tu ai realizat o reînviere a trupei. Un “revival”. Ai comis emoționantul proiect “Sincron Revival. In Memoriam Cornel Fugaru.” Cu încă un membru al trupei: Vică Hera.”Văleleu”, “Morarul”, “Ana Lugojana” “Hăulita”... îmi aduc aminte de liceu. Când dansam, ca Bebe Fugaru după “AAUU-UUĂĂĂ!” în stilul numit ulterior folk-rock.Pe vremea aceea, anii ’64, spiritul rock abia era un fetus alcătuit din 2-3 trupe timide. “Cometele” cu Cico Pop, “Mecet” cu Kiki Vanica, “Metronom”-ul fraților Ureche. “Sincron” era lăsat la tv, era pe val, fiindcă apelase la filonul folcloric. Crease o incredibilă isterie. Solistul, liderul, Bebe era nu doar un talentat, ci și o frumusețe ieșită din comun... Voi ați fost primii.Și, iată că după ce v-am iubit, adulat, înjurat, uitat, ignorat și îngropat acum proiectul tău, mă emoționează. Mi-e dor de voi. Vă văd aievea cu Bebe rebelul care ne “rebeliza” pe toți. Am fost eliminat din liceu trei zile, fiindcă am cântat pe culoar “Suflecată pân’ la brâu”... Varianta decentă. (Nu grobianul ăla lăutăresc”... pân’ la brâu căcată”). Așa gândeau oficialii troglodiți atunci... că și de-aia am oftat eu, recent, la “Wall”. Aveam un zid existențial. Voi, rock-ul, îl spărgeați. Fie și iluzoriu...Și nu te supăra, Mircea, finalul discului, omagiul mioritic adus lui Fugaru, răscolitor, denotă sentimentele voastre de... fugari. Dorul de țară. Și de Bebe... Bravo! Sper ca tinerii melomani să se bucure de nostalgiile noastre.PS. S-a dus și Mircea Tudoran, unul din marii basiști ai rock-ului nostru. Dumnezeu să-l primească la Ospățu-i divin...
