Înălţarea Sfintei Cruci - tradiţii pentru spor şi sănătate
La data de 14 septembrie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul împărătesc al Înălţării Sfintei Cruci a Domnului, cea mai veche şi cea mai importantă dintre sărbătorile credincioşilor ortodocşi.
Istoricul sărbătorii
Potrivit mărturiilor unor cronici ale acelor timpuri, la data de 14 septembrie sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite legate de lemnul Sfintei Cruci: Înălţarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos şi Sfinţirea bisericii Sfântului Mormânt, construită deasupra mormântului Domnului de către împăratul Constantin cel Mare.
Înălţarea solemnă a Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus pe Muntele Golgota de către episcopul Macarie al Ierusalimului a avut loc în ziua de 14 septembrie în anul 335. La acest eveniment solemn, documentele vremii precizează că au participat numeroşi episcopi şi foarte mulţi credincioşi, iar episcopul Macarie a dorit ca toţi cei prezenţi la solemnul eveniment să vadă Cinstita Cruce.
Totodată, Ziua Crucii este în legătură cu un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. La Roma, împăratul Constantin trebuia să se lupte cu Maxenţiu, un persecutor al creştinilor (307-312). Mai mult, acesta avea o oaste numeroasă, recunoscută în imperiu pentru vitejia ei. Istoricii spun că, în ajunul luptei, împăratului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, o cruce formată din stele strălucitoare, însoţită de inscripţia: „Prin acest semn vei învinge!"
Noaptea, împăratul L-a visat pe Iisus purtând o cruce asemănătoare cu cea văzută pe cer, în plină zi. Atunci, împăratul Constantin a făcut o cruce mare din aur, pe care a aplicat-o pe steagul cu care a pornit în lupta cu Maxenţiu. Şi a învins! Cei mai mulţi dintre războinicii lui Maxenţiu au pierit în luptă, iar cei rămaşi în viaţă au fugit. După izbândă, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea pe care a pătimit Mântuitorul Hristos.
La Ierusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit trei cruci identice: pe una se credea că a fost răstignit Iisus, iar pe cele două se spunea că au fost crucificaţi doi tâlhari. Împărăteasa era însă mâhnită că nu ştia care este Crucea căutată. Enigma a fost dezlegată de Macarie, Patriarhul Ierusalimului, de atunci, în urma unei minuni. Pentru că în localitate murise o tânără dintr-o familie aristocrată, patriarhul a apropiat fiecare cruce de fata moartă. Tânăra a înviat şi l-a lăudat pe Dumnezeu, când ierarhul a aşezat lângă ea crucea pe care a pătimit Iisus. Vestea s-a răspândit în tot ţinutul, iar biserica a devenit neîncăpătoare. Credincioşii şi-au exprimat dorinţa să vadă cinstita cruce, iar patriarhul Macarie a înălţat-o deasupra amvonului în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în anul 335 d.H, în uralele entuziaste ale mulţimii. De atunci, în fiecare an, la 14 septembrie este prăznuită ziua Înălţării Sfintei Cruci.
Referindu-se la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu) ne spune: "Sfânta şi Cinstita Cruce are trei semnificaţii: 1. Este obiect sfânt prin ceea ce a reprezentat pentru Iisus Hristos şi pentru noi: răscumpărarea noastră pentru a ne elibera din robia păcatului. 2. Este un simbol de închinăciune, pentru că prin acest semn noi, creştinii, ne identificăm până la marginile pământului, închinându-ne Sfintei Treimi. 3.Reprezintă Calea de urmat: Mântuitorul ne arată că puterea crucii ne ajută să trecem mai uşor peste necazurile vieţii de fiecare zi. De aceea, Iisus Hristos ne a spus „Cine vrea să mă urmeze să-şi ia crucea şi să se lepede de sine".
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Sărbătoarea este cinstită prin post, rugăciune şi praznice
În calendarul popular, sărbătoarea este numită Cârstovul Viilor (pentru că atunci începe culesul viilor) şi Ziua Şarpelui. Denumirea de Cîrstov provine din vechea denumire slavonă -Krestovu deni (adică Ziua Crucii), iar sărbătoarea Culesului viilor este frecventă în zonele deluroase, în cele sudice, precum şi în cele viticole. În ziua praznicului, în aceste ţinuturi se dă startul culesului viilor. Cealaltă denumire a sărbătorii, Ziua Şarpelui, este întâlnită în toate zonele rurale din ţară. Prin tradiţie, se crede că, din această zi, şerpii şi toate reptilele se adăpostesc în ascunzişuri subterane şi hibernează timp de şase luni, până în primăvarara următoare, în ziua de 17 martie. La acea dată este sărbătorit Cuviosul Alexie care, în calendarul popular, este considerat patronul tuturor vieţuitoarelor care au hibernat începând cu data de 14 septembrie.
Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post, prin rugăciune şi prin praznice. Credincioşii postesc pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru ca bunăstarea să se păstreze în casele lor.
Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta căniţelor se leagă câte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.
În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.
Începe culesul viilor
De Ziua Crucii, în multe zone viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfinţească via şi butoaiele cu vin, pentru ca şi în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.
Doar strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi; ei sunt păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc în limbaj popular „Strugurii lui Dumnezeu". În podgorii se fac focuri şi podgorenii sărbătoresc rodul noii recolte cu bucate alese, cu muzică şi băutură.
Alte ritualuri pentru belşug
În această zi se bat nucii în gospodăriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfântă Măria Mică. Tot acum, se adună din păduri şi ramuri de alun. Tradiţia spune că atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase şi sunt unelte folositoare fântânarilor care vor să depisteze noi izvoare subterane.
În tradiţia populară, frunzele şi florile unor plante cum ar fi: busuiocul, menta, maghiranul şi cimbrul sunt considerate plante magice. În ziua praznicului, aceste plante se sfinţesc la biserică şi pe tot parcursul slujbei plantele sunt aşezate în vase de lut în preajma crucii sărbătorite în fiecare biserică.
Florile de busuioc sfinţite în această zi alină durerile, chiar şi migrenele puternice sau durerile de dinţi. În mediul rural, cu crenguţe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri.
În perioada epidemiilor, busuiocul, un remediu natural, este de mare folos în gospodăriile în care se cresc păsări de curte. Frunze şi flori de busuioc se pun în vasele cu apă de băut care se dă păsărilor, pentru a împiedica extinderea epidemiei.
De Ziua Crucii, în gospodăriile în care pomii nu mai rodesc se face un ritual cu efect curativ. În tradiţia populară, de ramurile acestor pomi se leagă cruci împletite din tulpini de busuioc sfinţit la biserică şi din tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni (curpeni), pentru ca rodul să se adune din nou pe ramurile pomilor care nu mai rodesc.
Monedele sfinţite la marele praznic împărătesc, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă (chiar dacă este şi de carton) aduc belşug şi spor în munca de fiecare zi a credinciosului care respectă acest obicei.
Prognoze meteorologice străvechi
Dacă în ziua de 14 septembrie cocorii se pregătesc de plecare, înseamnă că vremea se răceşte.
Dacă tună în această zi, urmează o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună cârduri de ciori gălăgioase, în curând va cădea bruma.
Înainte de Ziua Crucii nu este bine să culegem călinele pentru că, în acest caz, în ajunul sărbătorii ca fi o noapte geroasă.
Ziua Crucii vesteşte că vara s-a sfârşit şi toamna îşi intră în drepturi.
