Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei
Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc la 12 decembrie pe Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei, mare făcător de minuni, singurul sfânt care-şi părăseşte frecvent racla, pentru a veni de grabă în ajutorul oamenilor care-l cheamă în rugăciune cu evlavie şi dragoste.
Participant la primul Sinod de la Niceea ( 325), Sf. Spiridon a condamnat pledoaria ereticului Arie, care susţinea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Cu acest prilej, el a uimit asistenţa prin modul în care a demonstrat unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi. Tot de la impresionantul eveniment religios de la Niceea datează şi întâlnirea Sfântului Spiridon cu Sfântul Nicolae şi, de atunci, între cei doi episcopi s-a legat o prietenie exemplară.
Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Askia, situată în insula Cipru, într-o familie de oameni simpli. În tinereţe, el a fost păstor de oi, s-a căsătorit, a avut o fiică pe nume Irina, iar după moartea timpurie a soţiei, Spiridon şi-a crescut singur copila, iar mai târziu, când şi aceasta a trecut la viaţa veşnică, Spiridon a îmbrăcat haina monahală, urcând treptele ierahiei până la demnitatea de episcop. După rânduirea lui în funcţia de episcop al Trimitundei, Spiridon şi-a închinat viaţa întrajutorării săracilor şi bolnavilor, devenind şi păstorul lor spiritual. În tot acest timp, el n-a abandonat meseria din tinereţe. Pentru credinţa în Hristos, în timpul împăratului roman Maximian, Spiridon a fost arestat, schingiuit şi exilat, fiind obligat să muncească într-o salină, multă vreme.
În timpul Sinodului Ecumenic de la Niceea din anul 325, convocat de Împăratul Constantin cel Mare, episcopul Spiridon s-a dovedit un fervent apărător al dreptei credinţe, împotriva ereticilor lui Arie, care luptau împotriva Sfintei Treimi. Atunci, el a făcut în faţa asistenţei o demonstraţie uluitoare:a luat în mână o cărămidă, a făcut deasupra ei semnul crucii, spunând : „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin". Strângând-o în mână, cărămida s-a descompus în cele trei elemente componente: în foc (a cărui flacără s-a înălţat în sus), în apă, care s-a scurs pe podea şi în pământ, care a rămas în palma sfântului. Spiridon a demonstrat că, aşa cum cele trei elemente componente din care este alcătuită cărămida pot exista într-unul, la fel şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pot fi Trei şi Unul în acelaşi timp. Astfel, a demonstrat Sfântul Spiridon existenţa Sfintei Treimi. Odată cu moartea prigonitorilor săi, Sfântul Spiridon a scăpat de pedeapsă, de exil. O parte însemnată din viaţă, el a petrecut-o în Cipru, şi tot aici a trecut la cele veşnice, la vârsta de 78 de ani, în anul 348. Sfântul a fost îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. În timp, pentru a fi ocrotite, moaştele sale au fost mutate de ciprioţi în Serbia, apoi în insula Corfu din Grecia, unde se odihnesc şi astăzi.
Spiridon, singurul Sfânt călător
Părinţii slujitori şi credincioşii au observat că, periodic, Sfântul Spiridon pleacă din raclă în lume, acolo unde este chemat prin rugăciune fierbinte de oamenii necăjiţi. Când moaştele revin, ele sunt calde şi prăfuite, spun martorii oculari. Pentru aceste minuni, în ziua de prăznuire a Sfântului călător, pe 12 decembrie, în Catedrala unde sunt adăpostite moaştele sale, preoţii împlinesc ritualul schimbării hainelor prăfuite şi încălţămintei tocite.
În timpul secetei, prin rugăciune, Sfântul a adus ploaia; şi tot prin rugăciune a oprit puhoaiele când acestea au inundat recoltele din Corfu.
Când negustorii de grâne din Corfu păstrau grâul în hambare, iar populaţia murea de foame, Sfântul Spiridon le-a dărâmat hambarele. El i-a scăpat de foamete, aducându-le mai multe vapoare cu grâne din afara cetăţii.
Sfântul l-a vindecat de o boală incurabilă pe Constanţie, fiul împăratului Constantin cel Mare.
Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor, catolici prin credinţa lor, aceştia au vrut să-i mulţumească Sfântului pentru ajutorul dăruit şi i-au schimbat hainele modeste, cu alte veşminte cusute cu fire de aur; Sfântului nu i-au plăcut acele veşminte scumpe; de aceea, peste noapte, el s-a îmbrăcat cu hainele sale arhiereşti, iar cele scumpe au fost găsite lângă raclă;
Sfântul Spiridon vine la patul bolnavilor care-i cer ajutorul, rugându-l cu credinţă să-i vindece;
De la sărbătoarea Sfântului Spiridon, ziua începe să crească;
Sf. Spiridon este patronul cizmarilor, cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă şi animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.
Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile şi în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon.
În prima duminică din noiembrie se fac slujbe speciale pentru suferinzii de boli grave.
În ziua praznicului, bătrânii amintesc tinerilor cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios; ei se roagă ca din gospodăria respectivă Sfântul Spiridon să alunge boala şi să nu se nască monştri: copii cu malformaţii, vite cu două capete etc.
Prăznuire în lăcaşuri cu hramul Sfântul Spiridon
Credincioşii din Capitală care vor să se roage în lăcaşuri care poartă acest hram pot asista la slujbele de prăznuire oficiate în Biserica Sfântul Spiridon Nou, situată pe strada Şerban Vodă nr. 29 şi în Biserica Sfântul Spiridon Vechi situată pe strada Piaţa Naţiunilor Unite nr 5.
Biserica Sf. Spiridon Nou este considerată cea mai mare din Bucureşti. (crestinortodox.ro)
Biserica Sf. Spiridon Vechi. (crestinortodox.ro)
