Ceaşca de sănătate. Ce trebuie să ştii despre chimişir
Exoticul arbust, a cărui înălţime atinge şi 8 m, este totdeauna verde şi se cultivă în grădini ca plantă ornamentală longevivă. În terapeutică însă, se foloseşte rădăcina soiului Buxus herba. Din vremuri îndepărtate, în tradiţia populară, chimişirul se administra sub formă de ceai, în asociere cu alte plante sau chiar cu boabe de fasole albă, ca remediu împotriva constipaţiei.
Compoziţia chimică a plantei conţine alcaloizi, iar unii dintre aceştia au proprietăţi cardiotonice. De asemenea, frunzele arbustului conţin un alcaloid numit buxenina G2, renumit pentru acţiunea inhibitoare asupra celulelor canceroase. Rădăcinile chimişirului sunt folosite ca sudorific, colagog şi ca laxativ. „Planta este un remediu foarte bun pentru o varietate de boli: de la afecţiunile cardiace, hepatice, gută şi până la cancer", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. "Se poate administra sub formă de pulbere, de decoct şi de tinctură".
Cum se foloseşte pulberea: Frunzele uscate se macină în râşniţa de cafea şi se cern cu o sită. Se administrează câte o linguriţă de pulbere cu apă, de câte trei ori pe zi în afecţiuni cardiace, cu 15 minute înaintea meselor principale.
Şi decoctul este eficient în tratamentul afecţiunilor cronice. Acesta se prepară dintr-o linguriţă de frunze mărunţite, proaspete sau uscate, care se fierb în 250 ml apă, timp de zece minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte trei căni pe zi, un interval de o săptămână. După o pauză de zece zile, tratamentul se poate repeta.
Planta se foloseşte şi sub formă de tinctură; acest leac se obţine din 50 g de frunze uscate şi mărunţite (care se pun la macerat într-un recipient închis ermetic) şi 250 ml de alcool alimentar de 90 grade. După o perioadă de 15 zile, lichidul se strecoară şi se pune în recipienţi de culoare închisă. Doza zilnică este de o linguriţă diluată cu apă, administrată de trei ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor.
Potrivit unor studii recente, chimişirul are calităţi antitumorale dovedite. Intern, se recomandă câte o linguriţă de pulbere, de trei ori pe zi, vreme de trei luni. Terapia se poate asocia cu doze mici de bicarbonat de sodiu alimentar (un vârf de cuţit), care neutralizează aciditatea.
În caz de constipaţie, se prepară o tinctură din două linguriţe de frunze şi rămurele tocate mărunt, peste care se toarnă 250 ml ţuică tare sau alcool de 90 grade. Se lasă la macerat vreme de şapte zile într-un vas acoperit cu capac. După o săptămână, se strecoară şi se administrează doar o dată pe zi, dimineaţa, câte o linguriţă diluată într-o jumătate de pahar de apă.
Pentru combaterea febrei. Ca şi în cazul constipaţiei, se prepară o tinctură din două linguriţe de frunze şi rămurele tocate mărunt, în amestec cu 250 ml de ţuică tare sau cu alcool de 90 grade. De asemenea, se administrează o dată pe zi câte o linguriţă, diluată într-o jumătate de pahar de apă. Aceeaşi reţetă este eficientă şi pentru corectarea Presbiţiei.
În tratamentul reumatismului, decoctul se prepară din 40 g plantă mărunţită şi un litru de apă şi leacul se fierbe până când lichidul scade la 750 ml. Se îndulceşte după preferinţa bolnavului sau cu miere. Cantitatea se bea în cinci reprize pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale şi de gustări. Remediul ajută şi la combaterea frigurilor şi a constipaţiei.
