Podul superb din România care a fost la un pas de distrugere în timpul Primului Război Mondial. E considerat o capodoperă a ingineriei
Podul de la Cernavodă, inaugurat în 1895 și considerat o capodoperă a ingineriei vremii, a fost la un pas de distrugere în timpul Primului Război Mondial.
Deși planurile de demolare a podului au fost serioase, intervenția fermă a generalului Alexandru Averescu a salvat acest simbol al României, potrivit Historia.
Contextul istoric: Podul de la Cernavodă, o bijuterie a ingineriei
Proiectat de inginerul Anghel Saligny, Podul de la Cernavodă a fost, la vremea inaugurării, cel mai lung pod din Europa și al treilea din lume, având o lungime totală de peste 4 kilometri.
Construcția sa a fost o realizare tehnologică extraordinară, încorporând materiale și tehnici inovatoare. Podul a devenit rapid o arteră vitală pentru transportul feroviar, conectând Bucureștiul de portul Constanța.
Construcția includea două segmente principale: podul peste Dunăre, cu o deschidere centrală de 190 metri, și podul peste brațul Borcea, completate de viaducte impunătoare. Acest complex de infrastructură nu doar că asigura legături comerciale, dar avea și o semnificație strategică uriașă.
Amenințarea distrugerii în timpul războiului
În toamna anului 1916, după înfrângerea României în bătălia de la Turtucaia, trupele germano-bulgare au avansat rapid în Dobrogea.
Podul de la Cernavodă a devenit un punct strategic crucial. Dacă ar fi căzut în mâinile Puterilor Centrale, trupele inamice ar fi avut acces direct spre inima României.
În aceste circumstanțe critice, generalul Alexandru Socec, comandant al Diviziei 2 Infanterie, a propus aruncarea în aer a podului pentru a împiedica folosirea lui de către inamic.
Cererea sa a ajuns la generalul Alexandru Averescu, comandantul Armatei a II-a, care a luat o decizie de o importanță istorică. Rezoluția scrisă de Averescu, rămasă celebră, a fost fermă: „Sunt de părere să sară în aer generalul, podul nu.”
Această replică nu doar că a respins planul de distrugere, dar a arătat și hotărârea de a proteja un simbol al României, chiar și în cele mai dificile momente.
În acele zile tensionate, informațiile contradictorii au alimentat zvonuri despre distrugerea podului. Regina Maria nota în jurnalul său, la 10 octombrie 1916, că podul fusese aruncat în aer de trupele române. Totuși, aceste temeri s-au dovedit a fi nefondate. În realitate, podul principal de la Cernavodă a rămas intact datorită intervenției lui Averescu.
Sacrificiul podului secundar de peste brațul Borcea
Pentru a opri avansul inamic, s-a luat decizia distrugerii podului secundar de peste brațul Borcea. Acest tronson a fost minat și aruncat în aer de trupele române în retragere.
Deși pierderea a fost semnificativă, ea a avut un impact strategic important, încetinind înaintarea trupelor germano-bulgare. Podul peste brațul Borcea a fost reconstruit ulterior, în 1921, readucând complet funcționalitatea rutei feroviare.
Podul de la Cernavodă a fost salvat datorită viziunii și fermității generalului Alexandru Averescu.
Deși vremurile de război au cerut sacrificii, păstrarea acestui monument al ingineriei românești a fost o decizie care a demonstrat respect pentru realizările naționale. Astăzi, podul rămâne un simbol al ingineriei românești și al rezilienței în fața provocărilor.
