Gara de Nord împlinește 147 de ani. Ceaușescu a vrut s-o dărâme și s-o mute în Băneasa
Acum 147 de ani, la 25 septembrie 1872, era inaugurată oficial Gara Târgoviștei - actuala denumire, de Gara de Nord primind-o în 1888. Era a doua gară de călători a Capitalei, după Filaret (1869), dar cea mai importantă, așa cum a rămas și astăzi. Modificată, bombardată, renovată, gara cunoscută de milioane de români va intra, teoretic, într-o nouă etapă odată cu reabilitarea totală propusă de guvern. Dar, până atunci, va cunoaște cel mult niște „ajustări” în așteptarea turiștilor ce vor veni cu ocazia Campionatului European de Fotbal din vara anului viitor.
Povestea Gării de Nord începe în 1868 când firma H.B. Strousberg se obliga să construiască în trei ani liniile Roman-Tecuci-Galaţi cu ramura Tecuci-Bărlad şi Bucureşti-Craiova-Vârciorova şi în doi ani Galaţi-Buzău şi Ploieşti-Bucureşti. Tot în 1868, Principele Carol, viitorul Rege Carol I, alegea locul pentru clădirea gării într-o zonă situată pe Calea Târgoviștei (Calea Griviței de azi), de aici și numele viitoarei gări. Locul unde a fost amplasată reprezenta limita oraşului, iar terenurile erau proprietatea lui Dinicu Golescu. Primul plan cunoscut al construcției este datat 28 octombrie 1869, dar, până la inaugurarea ei, gara a fost reamenajată de multe ori pentru că la început în 1872 era gândită drept gară de tranzit având şapte linii şi multe clădiri de ateliere.
În iulie 1870, Carol I face o călătorie până la Ploiești, pornind din Gara Târgoviștei – chiar dacă nu era inaugurată – pentru a inspecta lucrările de pe râul Prahova. Se poate spune că acela a fost primul tren ce a plecat din actuala Gară de Nord. Apoi, în octombrie, principele face o nouă călătorie, până la Bacău, de astă dată, tot din Gara Târgoviștei, pentru a inspecta chiar stadiul lucrărilor căii ferate ce urma să lege Capitala de Moldova. Dar în 25 septembrie 1872, când e dată oficial în circulație linia Roman – București – Pitești, are loc și inaugurarea gării. Clădirea de călători avea parter şi etaj şi era formată dintr-un pavilion central cu două turnuri care există şi astăzi. Intrarea se făcea direct din Calea Târgoviştei - actuala Calea Griviţei - iar în faţă era o grădină cu o alee centrală numită „curtea călătorilor”. Datorită fluxului mare de călători, în 1878 s-a construit un nou corp de clădire, amplasat perpendicular între cele două clădiri existente. Din acest moment gara devenea un punct terminus, așa cum o știm și astăzi.
În 1883, sosea aici primul tren Orient Express
La 8 iunie 1883, sosea aici primul Orient Express, numit inițial „trenul de Paris”, tren ce făcea parte din traseul călătoriei de lux ce lega Parisul de Constantinopol (Istanbulul de azi), ce a circulat în România pe ruta Vârciorova – Pitești – București – Giurgiu. La Giurgiu, în avea vreme, călătorii coborau din tren, traversau Dunărea cu vaporul, până la Rusciuk, apoi ajungeau la Varna cu un tren bulgăresc local, apoi se îmbarcau din nou pe vapor, până la Constantinopol. Redenumirea Căii Târgoviște în Calea Griviței - survenită după Războiul de Independență din 1877-1878 - a făcut, finalmente, ca și gara să fie rebotezată „de Nord”, în 1888, an în care a fost făcută și prima reabilitare. În 1892 deja se făcea simțită lipsa de capacitate a Gării de Nord și s-au elaborat proiecte pentru construcţia unei alte gări centrale, în zona unde, ulterior, au fost ridicate Opera Română și Facultatea de Drept. Din cauza neînţelegerilor cu proprietarii terenurilor, apoi a începerii Primului Război Mondial, planurile au eşuat.
În 1896, cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei, Franz Iosif I și a împărătesei Elisabeta (mai cunoscută sub diminutivul de Sissi, cea îndrăgostită de Băile Herculane) a fost amenajat și un impunător Salon Regal de primire a capetelor încoronate. Comuniștii l-au folosit și ei pentru ocazii speciale, de înalt protocol, dar, lăsat ulterior de izbeliște, a fost refăcut și reinaugurat la 1 decembrie 2013, în prezența actualei MS Margareta, Custodele Coroanei și a Principelui Radu. La sfârșitul anului 1908, Gara de Nord avea un total de nouă linii, dintre care șapte pentru primirea și expedierea trenurilor de călători și două pentru marfarele de mare viteză, cărora, în 1920, li se mai adaugă trei linii.
Un mare incendiu izbucnit de Crăciunul anului 1921 a afectat o bună parte din aripa de „plecări călători”, casele de bilete și sălile de așteptare, În anul următor, aripa respectivă a fost reconstruită, adăugându-i-se un etaj, clădire pe care o vedem și azi. Necesitatea reconfigurării gării, sufocată de fluxul de călători, a devenit vitală, astfel că, în 1930, s-a decis ca Gara de Nord să fie reamenajată, lucrare ce a durat doi ani. Au fost, printre altele, extinse liniile, ajungându-se la un număr de 16. De asemenea, cele 8 peroane au fost legate între ele printr-un peron transversal şi s-a construit frontonul principal cu coloane. Toate modificările au fost făcute după planurile arhitectului Victor G. Ştefănescu. Interesant de remarcat este faptul că toate liniile din Gara de Nord se opreau la capătul peroanelor, așa cum sunt și în present, cu o singură excepție. Fosta linie 1 din vechiul ansamblu de linii rămăsese prelungită sub hala acoperită a gării, pentru a facilita accesul trenului direct la Salonul Regal. Situația s-a menținut până în iunie 1939 când a fost inaugurată noua Gară Regală Băneasa.
Ar putea fi reconstruită o gară nouă, lângă Podul Grant
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Gara de Nord a fost bombardată de șase ori, suferind mari distrugeri, ca și rețeaua feroviară cu care era legată. Așa se face că, imediat după 23 august 1944, s-au executat lucrări de refacere a clădirii, ocazie cu care s-au lungit liniile și peroanele, obținându-se o lungime utilă de 350 de metri, pentru a se putea gara trenuri cu un număr mai mare de vagoane. Lucrările de amenajare au fost făcute și în perioada comunistă, iar în 1959 s-a creat o nouă gară de călători, Basarab, ca o anexă a Gării de Nord. La 16 februarie 1969 pleca din Gara de Nord primul tren remorcat de o locomotivă electric, în locul celei clasice, pe cărbuni. Revoluția din decembrie 1989 a salvat Gara de Nord de distrugere, întrucât Nicolae Ceaușescu avea în plan să o demoleze și să o mute undeva în zona Băneasa. Lucrările erau proiectate pentru 1992, dar, firește, nu s-au mai realizat. Lucrări de modernizare și tehnologizare au fost executate și după 1990, dar, la ora actuală, Gara de Nord e încă departe de standardele unei gări europene moderne.
Ideea lui Ceaușescu privind mutarea gării principale a Capitalei în Băneasa are în continuare adepți, după cum există și planuri ce par posibile doar pe hârtie, altfel au un puternic aer SF, de mutare a gării cu 1,3 kilometri, prin construirea unei noi gări în zona Podului Grant, între cele două, pe acea distanță, urmând a fi ridicate clădiri de birouri, administrative, un centru de afaceri, săli de conferințe și chiar un eco-cartier. În condițiile scăderii fluxului de călători, a condițiilor jalnice a trenurilor și căilor ferate, în general, în România, e greu de presupus că asemenea proiecte „ce din coadă au să sune”, vorba poetului, vor fi și concretizate. Oricum, găzduirea de către București a unor partide din cadrul viitorului Campionat European de Fotbal din 2020 mai dau, de voie, de nevoie, câte un imbold autorităților. E drept, unul modest, în comparație cu planurile superbe, grandioase, dar existente doar pe hârtie.
Astfel, în iunie 2019, Ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, anunţa că Gara de Nord va intra într-un proces de reabilitare, în primă fază urmând să fie făcute lucrări ce pot fi finalizate până la începerea Euro, adică 12 iunie 2020. Nu putem decât să așteptăm și să sperăm ca, măcar în anul în care va sărbători un secol și jumătate de la inaugurare, bătrâna Gară de Nord va „îmbrăca” straie mai moderne, mai civilizate, pe măsura vremurilor de azi. Sau, se va prăbuși în derizoriu, ajungând, cel mult, un fel de muzeu ciudat și părăsit.
