Muzeul Simu, demolat în 1964, a fost reconstruit virtual
În cadrul proiectului „Recrearea în realitate virtuală a Muzeului Simu şi rememorarea altor victime ale demolărilor realizate în Bucureşti în perioada comunistă”, derulat pe parcursul anului 2019 de Filiala Ordinului Arhitecților Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Centrul Expozițional Documentar a fost „reconstruit” virtual faimosul muzeu privat cu destin tragic, ce domina zona de peste drum de Cinema Patria și care a fost dărâmat în 1964, după doar 54 de ani de existență.
Mergând pe Bulevardul Magheru, la colțul cu strada Arthur Verona, fostă Mercur, peste drum de fostul bloc ARO și vechea glorie a sălilor bucureștene de cinematograf, Cinema Patria, acum e un loc viran, din care țășnește o parcare, apoi clădirea fostului Magazin de Confecții Eva. Până în 1964, vreme de doar 54 de ani, aici trona construcția ca un templu grecesc a Muzeului Simu, un loc al artei și culturii ridicat de Anastase Simu, licențiat în drept la Paris, cu doctorat în științe politice și administrative la Bruxelles, membru de onoare al Academiei Române și senator de Brăila în trei legislaturi, pentru a adăposti imensa colecție, de peste o mie de lucrări de artă, pe care le adunase de-a lungul timpului. În 1964 s-a decis dărâmarea lui. Conform TVR1, acum, la aproape 56 de ani de la această adevărată crimă culturală și arhitecturală, Muzeul Simu poate fi vizitat din nou și de generațiile care nu l-au cunoscut în cadrul unui proiect derulat de Filiala Ordinului Arhitecților Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu. Însă, „doar” virtual, la Muzeul din Facultatea de Arhitectură, cu ajutorul unei căști ce permite „turul” fostului așezământ cultural. Reconstrucția virtuală a muzeului este doar priimul pas în cadrul unui proiect ce dorește a recupera memoria unor monumente de arhitectură demolate în anii 80 de regimul ceaușist.
„Dacă treceți pe strada Mercur, ați văzut desigur cu uimire, în mijlocul stilului arhitectonic chinuit și neliniștit al atîtor case boierești, ridicîndu-se în linii liniștite, sprijinite de coloane ionice, masiv și totuși nu greoi, un templu grecesc.” Așa începe gazetarul B. Brănișteanu articolul apărut în Adevărul din mai 1910 cu titlul „Muzăul Simu, Cu ocazia inaugurărei”, după cum menționează editiadedimineata.ro. Inaugurat prima dată într-o zi de vineri, în 21 mai 1910, pentru reprezentanți ai presei, ai artei și literaturii, Muzeul Simu, numit în presa vremii, „templul închinat artei”, a fost în acele timpuri o apariție inedită și distinsă. Inspirat de templul ionic Erechtheion ridicat de greci pe acropola din Atena, clădirea muzeului a fost realizată după planurile arhitectului francez C. Sciky. După două zile de la data primei inaugurări, duminică la ora 11 dimineața, Muzeul Simu are parte de a doua celebrare, mult mai impresionantă decât prima la care au participat peste 400 de invitați. Evenimentul a fost onorat de prințul Ferdinand și principesa Maria, dar și de Spiru Haret, atunci ministrul de instrucție publică. Fondatorul acestui muzeu, Anastase Simu, s-a născut în Brăila, în 25 martie 1854. Familia din care provenea, una din cele mai bogate din acea vreme, se ocupa cu agricultura, prin urmare avea moșii vaste în multe locuri din țară. La 19 ani, când era elev la Viena, Anastase Simu a moștenit averea uriașă a familiei.
Inaugurat în 1910, a fost dărâmat de comuniști în 1964
A devenit de foarte devreme interesat de artă, apoi de adunarea unei veritabile colecții. Acest gând l-a făcut să pornească în călătorii prin cele mai cunoscute muzee din Europa. S-a dus la expoziții, a intrat în ateliere de pictură și sculptură și a stabilit legături cu cei mai rafinați negustori de artă din acei ani. A început să colecționeze tot mai mult, alegînd cu multă pricepere și mult gust, tablouri și sculpturi, vechi dar mai ales noi. Cu timpul a ajuns la peste o mie de lucrări de artă ce aveau nevoie de un loc încăpător, unde să poată fi admirate de orice iubitor de frumos. În mai 1910, muzeul avea, în sfârșit, o casă pe măsură, el fiind construit în stilul un templu grecesc după planurile arhitectului C. Sciky, inspirat după Erechteion, unul din marile temple aflate pe Acropola din Atena, alături de Parthenon, dedicat zeiței protectoare a orașului, Athena, și numit după miticul rege al Atenei, Erechtus. Muzeul a fost deschis din două motive: să ajute la educația artistică a oamenilor din popor și să susțină artiști în evoluția lor. Templul grecesc unde era Muzeul Simu avea cinci săli, nu prea largi, ceea ce îi dădea vizitatorului o senzație plăcută de intimitate în lumea artei. Arhitectura interioară și decorurile fiecărei săli atrăgeau la fel de mult atenția, fiecare cu un stil unic în armonie cu colecția expusă. Pe frontispiciul muzeului stătea scrisă deviza lui Anastase Simu: „Nu numai pentru noi, ci și pentru alții”. Colecția de la Muzeul Simu includea lucrări originale, dar și splendide reproduceri, din diferite perioade, însă mai ales din cea contemporană cu fondatorul, fiind astfel un muzeu de artă contemporană. Printre operele achiziționate de Simu se aflau autori renumiți precum: Eugéne Delacroix, Jean-Antoine Houdon, Honoré Daumier, Théodore Gericault, Pierre-Auguste Renoir, Gustave Courbet, Antoine Bourdelle, alături de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ion Teodorescu-Sion, Camil Ressu, Constantin Brâncuşi, Dimitrie Paciurea.
Anastase Simu a donat statului român muzeul și operele din colecția acestuia
În 17 noiembrie 1927, Muzeul Simu a adunat din nou oficialități, dar și apropiați ai familiei Simu ; cu toții „veniseră să fie față la punerea în mâinile Statului a acestei averi de frumusețe”. Pentru Anastase Simu, acea zi a fost, așa cum a mărturisit în cuvântarea ținută, „una din cele mai fericite” din viața lui. Soții Simu au donat oficial în acea zi muzeul – clădirea, terenul și toate operele de artă în număr de 1.182 – Ministerului Cultelor și Artelor. Cât timp au trăit, soții Simu au administrat muzeul și au suportat integral toate cheltuielile. În 1935, marele colecționar și filantrop a închis ochii pentru totdeauna, fiind scutit de durerea de a vedea cum schimbarea politică a vremurilor ca duce la dărâmarea iubitului său muzeu. În 1964, încurcați, probabil și de amplasamentul așezământului cultural – erau proiectate a se înălța în zonă clădirile Magazinului Eva, Adam și al Romartei Copiilor – dar și de aspectul de templu, ce semăna inclusiv cu Templul Masonic din București, o organizație pe care, la fel ca altele, comuniștii au vrut s-o șteargă din istoria țării – autoritățile au decis punerea la pământ a splendidului edificiu. Ce a durat mult mai puțin decât înălțarea lui, știindu-se că e mult mai simplu să distrugi decât să construiești. O bună parte din colecția ce ajunsese la peste 1.300 de piese din toate genurile artistice a ajuns la Muzeul Național de Artă, iar o alta la Pinacoteca București, colecția Simu. Dar dacă lucrările au avut norocul să fie păstrate, Muzeul Simu, în splendoarea lui concretă, reală, a pierit pentru totdeauna din imaginea și, treptat, chiar din memoria Bucureștiului și a oamenilor. Acum cu ajutorul realității virtuale, există o nouă șansă ca generațiile de azi să afle și despre muzeu, dar și despre fondatorul lui, marele filantrop și patriot, Anastase Simu.
