Serial Click! Noul Palat Regal a fost construit de Carol al II-lea
La moartea sa, la 10 octombrie 1914, Regele Carol I lăsa românilor și urmașilor nu doar o țară înnoită în majoritatea domeniilor, ci și o reședință domnească mai apropiată de rangul României și al monarhiei sale, sub forma unui adevărat Palat Regal. Dar incendiul din decembrie 1926 a mistuit o bună parte din acest palat, reconstrucția lui – făcută în cea mai mare măsură de Carol al II-lea - necesitând peste un deceniu, rezultatul, însă, fiind un nou Palat Regal ce nu mai era cu nimic mai prejos decât reședințele monarhilor europeni.
Când privim spre actualul Muzeu Național de Artă de pe Calea Victoriei ne putem simți copleșiți de grandoarea clădirii, dar și de încărcătura regală și istorică a locului. Dar ce privim acum este, de fapt, Palatul Regal refăcut, reconstruit mai ales în timpul domniei Regelui Carol al II-lea (1930 – 1940), palatul înălțat de Carol I pornind de la vechea Casă Golescu ce-l întâmpinase cu modestie la sosirea în țară, în 1866, fiind distrus într-un mare incendiu, în noaptea de 7 decembrie 1926, Pagubele au constat în distrugerea completă a celor mai importante încăperi:Sala Tronului cu Saloanele Regale, Sala de Festivităţi, Sala Prânzurilor de Gală, cu saloanele aferente şi a deteriorat Scara de Onoare. Având în vedere faptul că evenimentul s-a petrecut în pragul iernii, primele lucrări au fost unele de protejare: acoperiş provizoriu, sprijinirea zidurilor şi planşeelor, închideri exterioare etc. Lucrările au fost executate sub supravegherea arhitectului Palatului, Karel Liman. Regele Ferdinand și Regina Maria nu foloseau reședința pentru a locui acolo, ei preferând mai retrasul Palat Cotroceni pe care Carol I li-l ridicase special pentru a fi loc de găzduire a tinerei, pe atunci, perechi princiare.
A fost bombardat în 1944 și incendiat în 1989
Planurile de reconstrucţie a Palatului Regal, dincolo de protejarea ruinelor celui mistuit de foc, au fost începute de Regele Ferdinand în decembrie 1926. Din păcate, Ferdinand „cel loial”, cum i s-a mai spus Regelui Marii Uniri, n-a apucat să mai trăiască decât foarte puțin, fiind doborât de cancer la 20 iulie 1927. Moartea lui Ferdinand a dus și la schimbarea arhitectului palatului, Liman fiind înlocuit cu Nicolae Nenciulescu. În iunie 1930, Carol al II-lea revenea în țară din exilul autoimpus de legătura nedorită de părinții săi cu Elena Lupescu, își detrona propriul fiu, Mihai și își lua în primire Tronul la care renunțase de câteva ori. Prin urmare, etapa definitorie a construcţiei Palatului începe odată cu domnia lui Carol al II-lea, după 1930 și stă sub deviza dată de guvernul Iorga în 1931, şi anume că „Palatul Regal este o construcţie de artă”.
Astfel, la 15 martie 1932, regele l-a numit pe Arthur H. Lorenz, un prieten din timpul exilului, arhitect-şef al Palatului Regal, dar l-a păstrat și pe Nicolae Nenciulescu în echipa de arhitecți. În varianta finală dată Palatului Regal a fost demolată Casa Golescu, vechea reședință domnească modernizată de Carol I, în locul ei construindu-se actuala aripă Kretzulescu, cea din stânga, cum privim Palatul dinspre Calea Victoriei. Acolo se urmărea includerea unor spaţii destinate expunerii colecţiei de artă a Coroanei României. De asemenea, a fost refăcută Sala Tronului, s-a modernizat Scara Voievozilor (fosta Scară de Onoare, singura scăpată întreagă, deși avariată, din incendiul din 1926) și a fost extinsă aripa Stirbey. Implicarea lui Carol al II-lea s-a făcut simţită atât la nivelul echipei de arhitecţi, cât şi prin alocarea unor sume mari de bani pentru finalizarea proiectului.
Tot „Regele Playboy”, cum a fost supranumit în epocă, a avut și ideea înălțării corpului central cu încă un etaj pentru spațiile de locuit, Ferdinand și Maria, cum spuneam, nelocuind în acolo. Palatul nu a scăpat, însă, de noi distrugeri, fiind avariat de bombardamentele americane și britanice din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, din perioada aprilie-iunie 1944, când aripa Știrbey, cea nordică – sau cea din dreapta, cum privim la Palat – a fost distrusă parțial.
Folosit de comuniști pentru evenimente diplomatice
Abdicarea forțată a Regelui Mihai I și instaurarea regimului comunist în noua Republică Populară Română, din 30 decembrie 1947, au schimbat și destinul Palatului Regal. Cu excepţia sălilor de recepţie, clădirea este desemnată de către Consiliul de Miniştri să devină muzeu naţional de artă, în 1950 fiind inaugurată prima galerie a noului muzeu, şi anume cea de artă naţională. În fosta Sală a Tronului, conducătorii comuniști organizau, printre altele, întâlniri oficiale la nivel înalt, evenimente diplomatice importante, dar erau oficiate și ceremonii de acordare a celor mai mari distincţii de stat soţilor Ceauşescu. Palatul a primit o ultimă lovitură odată cu Revoluţia din decembrie 1989 când a fost din nou incendiat, fiind distrus în proporție de peste 80%, iar aproximativ 1.000 de tablouri au fost arse sau furate.
Noua renovare a durat mai bine de un deceniu, începând cu anul 2000 deschizându-se succesiv Galeria de Artă Europeană, la baza căreia stă impresionanta colecție de tablouri a Regelui Carol I, Galeria de Artă Românescă (martie 2001) și Galeria de Artă Veche Românescă (aprilie 2002).
