Spiritul lui Margaret Thatcher plutește iar peste Marea Britanie
La doar o săptămână de la materializarea Brexit-ului, lucrurile par din ce în ce mai clare în politica britanică. David Cameron i se va alătura lui Frederick North pe lista celor mai ghinioniști premieri britanici ai tuturor timpurilor (Cameron a pierdut Uniunea Europeană în secolulul XXI, în timp ce North a pierdut coloniile americane, în ultima parte a secolului al XVIII-lea). Boris Johnson, unul dintre liderii taberei favorabile părăsirii UE, și-a văzut definitiv spulberate visele sale de mărire că va reuși să ajungă în biroul de la Downing 10. Iar o femeie, Theresa May, a devenit marea favorită de a prelua din toamnă destinele conservatorilor și britanicilor deopotrivă.
Cine e Theresa May? La 59 de ani ea ocupă în prezent funcția de ministru de Interne din cabinetul David Cameron. Și face acest lucru de șase ani, record fără precedent din 1880 încoace în politica britanică.
„Primul polițist al țării” a arătat că nu se pierde cu firea în diverse crize
„Primul polițist al Regatului” s-a confruntat déjà cu mai multe situații de criză, pe care a reușit să le depășească cu brio.
În august 2011, în câteva orașe engleze au izbucnit o serie de revolte urbane. May nu ezită să trimită împotriva contestatarilor tunurile de apă și situația se rezolvă fără incidente notabile.
Doi ani mai târziu aceeași May se pronunță în cazul brazilianului David Miranda, partenerul jurnalistului Gleen Greenwald, implicat până peste cap în povestea Wikileaks. Theresa May cere ca brazilianul să fie pus în libertatea, dar Justiția britanică va continua încă trei ani să judece cazul înainte de a-l scoate definitiv de sub acuzațiile de comitere de acte teroriste.
E membru al Parlamentului britanic din 1997, atunci când a fost aleasă pe listele Partidului Conservator într-un cartier de lux londonez. A fost fiica unui pastor anglican, despre care spune că a fost persoana ce i-a modelat spiritul. Un alt premier în exercițiu, Angela Merkel, de data asta în Germania, e și fiică de preot protestant.
May e o eurosceptică declarată
Eurosceptică declarată, Theresa May a făcut însă parte din rândurile, numeroase de altfel, ale parlamentarilor britanici, care au votat contra Brexitului.
Pe de altă parte, aceeași May nu a pregetat în 2012 să restrângă dreptul de reunire în Marea Britanie ale familiilor străine care nu reușesc să atingă un venit de 22.500 de euro pe an. La 16 iunie 2016, cu doar o săptămână înainte de consumarea celebrului referendum, May se pronunța pentru schimbarea regulilor de liberă circulație a persoanelor în Uniunea Europeană, chestiune ce se anunță a fi de departe cea mai spinoasă în relațiile UE – Marea Britanie după activarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona.
În ultima zi a lunii iunie ea și-a anunțat clar intenția de a-i succede lui David Cameron, printr-o scrisoare deschisă publicată în celebrul cotidian „The Times”.
„Dacă provii dintr-o familie obişnuită, din clasa muncitoare, viaţa este cu mult mai grea decât conştientizează mulţi oameni politici", a găsit ea că trebuie să precizeze în scrisoarea ce-i motivează gestul. Adăugând că „în urma referendumului de săptămâna trecută, ţara noastră are nevoie de un lider care să fie puternic şi cunoscut pentru a traversa această perioadă de incertidudine economică şi politică şi pentru a negocia în cei mai buni termeni ieşirea din Uniunea Europeană".
Se pare că nu are deloc concurență în partid
May nu și-a uitat nici concurența, în postura fostului edil al Londrei, Boris Johnson, căruia în aceeași zi liderii conservatori îi dădeau a înțelege că nu se va bucura de sprijinul lor în încercarea sa de a-i succede lui David Cameron. „Unii ar trebui să îşi amintească faptul că guvernul nu este un joc, este un lucru serios care are consecinţe reale în viaţa oamenilor", mai stă scris în scrisoarea lui May, pasaj pe care toată lumea l-a citit ca fiind adresat direct rivalului ei. De asemenea, Theresa May a anunțat că va declanșa un program radical de reforme sociale, dacă va fi aleasă. Toate acesteau au făcut ca în mintea multor britanici, dar și europeni, să reapară chipul și spiritul celui dintâi premier, și momentan și singurul, feminin britanic, Margaret Thatcher. Aleasă tot pe listele conservatorilor, Thatcher, și ea un eurosceptic de primă mână, cel puțin, a condus destinele guvernului britanic timp de trei mandate, între 1979 și 1990. Principiile sale de bază, „un popor care nu înțelege că nu poate cheltui mai mult decât câștigă nu poate progresa” și „încurajarea unei economii liberale și liberă”, au schimbat din temelii istoria britanicilor în ultimele decenii ale secolului trecut.
Va urma o nouă perioadă cu o „Doamnă de Fier” la conducerea britanicilor? Cei peste 150.000 de conservatori chemați să voteze, până în prima decadă a lui septembrie, numele noului premier, vor fi cei dintâi care vor decide! Dacă se va întâmpla asta, dacă lui May i se va alătura din noiembrie un prim președinte american femeie, în persoana lui Hillary Clinton, omenirea va constata că destinele sale au intrat pe mâini feminine. Va exista un triunghi feminin, Clinton – Merkel – May, care ar urma să facă legea într-o lume în care bărbații erau până mai ieri obișnuiți să fie primadone.
