Viața bate filmul! Nadeja Savcenko, simbolul Ucrainei de azi, s-a întors acasă!
Nadejda Savcenko e un nume aproape necunoscut în România. Pilot militar ucrainean, ea și-a petrecut ultimii doi ani în închisorile rusești, după ce a căzut prizonieră în conflictul din estul Ucrainei, între armata Guvernului de la Kiev și separatiști, ca să nu spunem de-a dreptul forțele Moscovei.
Și asta fiindcă Moscova nu a recunoscut niciodată că a trimis trupe peste graniță, deși a fost parte activă nu doar în conflictele sângeroase ce au dus până azi la dezbinarea vecinului nostru din nord-est, dar inclusiv în numeroasele întâlniri de pace bilaterale sau trilaterale sau chiar în patru, ultimele desfășurate și în prezența șefilor de stat sau de guvern de la Berlin, respectiv Paris.
Cine e Nadejda Savcenko?
Revenind însă la Nadeja Savcenko, ea poate fi numită pe drept cuvânt un fel de simbol al luptei pentru libertate dusă de ucrainienii de rând din februarie 2014 încoace.
Iar pentru amatorii de filme de război, poate fi oricând încercată o paralelă cu pelicula americană „Curaj în linia întâi”, cu Denzel Washington și Meg Ryan în rolurile principale, unde cunoscuta interpret americană joacă rolul unui pilot militar de elicoptere care nu ezită să-și dea viața pe front, în compania unor colegi bărbați, care dau dovadă de foarte multe scrupule atunci când trebuie să aleagă între viață și moarte.
La 35 de ani, Nadejda Savcenko are gradul de căpitan al armatei ucrainiene. S-a făcut repede remarcată, participând cu curaj la diverse bătălii încă din 2004, atunci când Ucraina nu a ezitat să trimită trupe în Irak, la cererea Washingtonului, în lupta contra terorismului internațional. În 2009 femeia devenea prima absolventă a Școlii Militare de la Harkov.
Originară din Kiev, Nadeja nu a ezitat să participe activ din iarna anului de grație 2014 la mișcarea de protest din centrul Capitalei, în care așa numita Mișcare Maidan a reușit să-l învingă pe fostul președinte pro-rus Victor Ianukovici și să-l determine să fugă din țară.
Nadeja Savcenko nu a ezitat să devină membru al trupelor paramilitare ucrainiene
Nadeja Savcenko a mers însă și mai departe. Atunci când a izbucnit disputa dură ruso-ucraineană ea nu a stat deoparte. A luat parte activă la luptele purtate în estul Ucrainei, după anexarea Crimeei de către Rusia, de data asta preferând să poarte uniforma Batalionului Aidar, unitate paramilitară ucraineană acuzată de organizația Amnesty International de diverse atrocități comise împotriva civililor rusofoni.
La jumătatea lunii iunie 2014 unitatea din care făcea parte a angajat o dură bătălie cu forțele inamice prezente în Donbass și timp de vreo trei săptămâni nu s-a știut dacă mai era sau nu în viață. A reapărut, cu ajutorul mass-media ruse, în prima decadă a lui iulie, din postura de prizonieră de război. A cui? A rușilor, cei care negau că se implicau în confruntarea cu vecinul ucrainean.
După mai bine de un an de la întemnițarea sa, i s-a înscenat la Donețk un proces care a durat șase luni, larg mediatizat de presa pro-Putin, dar care avea să se întoarcă împotriva forțelor și Guvernului de la Kremlin, o dată cu implicarea presei internaționale.
În cele din urmă, Nadeja Savcenko a fost condamnată, în 22 martie 2016, la 22 de ani de închisoare și plata unei amenzi de 30.000 de ruble (echivalentul a circa 400 de ruble rusești).
Motivul? Nadejda Savcenko ar fi fost vinovată de moartea a doi jurnaliști ruși prezenți în teatrul de operațiuni. Conform tribunalului, ofițerul ucrainean ar fi furnizat artileriei poziția celor doi jurnaliști, Igor Korneliuk și Anton Volohin, de la Radio -Televiziunea public moscovită, care nu ar fi pregetat apoi prin tiruri de mortiere să le curme viața celor doi.
Numai că Nadeja Savcenko a reușit să probeze în instanță, cu ajutorul înregistrărilor de pe propriul telefon mobil, că la ora la care era acuzată de moartea celor doi ziariști ruși căzuse déjà în mâinile trupelor pro-ruse. Apoi, și-a acuzat concetățenii pro-ruși de răpire și predare a unui militar ucrainean unor forțe militare, cele rusești, în teorie neutre, în realitate, adversar de temut.
Cum și-a justificat Moscova condamnarea? Ei bine, însăși Nadejda Savcenko ar fi trecut ilegal frontiera cu Rusia, în încercarea de a-și șterge urmele abominabilei crime în care fusese implicată!
Ruși au calificat-o drept „fiică a Satanei”! Americanii și europenii i-au cerut în schimb eliberarea!
În timp ce presa moscovită a calificată cu termeni dur, drept „neonazistă” sau „fiică a Satanei”, în Ucraina a devenit un simbol național. Noul președinte al Ucrainei, Petru Poroșenko, i-a acordat distincția de „Eroină a Ucrainei”, iar o formațiune politică de la Kiev n-a pregetat s-o treacă în capul listei sale de propuneri pentru Legislativul ucrainean. Iar legenda a funcționat, Nadejda devenind deputat, chiar și în absență.
E de subliniat și atitudinea pe care a avut-o la proces. Nu doar că a ținut în semn de protest o grevă a foamei de 80 de zile, dar atunci când i s-a dat cuvântul a alcătuit un asemenea rechizitoriu la adresa judecătorilor, încât impresia generală a fost că rolurile acuzat-acuzator se inversaseră dramatic, cu mari prejudecii de imagine în defavoarea părții ruse.
Victoria finală s-a materializat o dată cu punerea ei în libertate, la nici 100 de zile de la condamnarea sa. Oficial, marele Putin a anunțat că a grațiat-o la cererea rudelor celor doi jurnaliști ruși cărora li se făcuseră chipurile milă de fostul militar ucrainean. Practic, Ucraina și Rusia au făcut schimb de prizonieri de război, în schimbul Nadejdei Savcenko Guvernul de la Kiev oferind doi militari ruși de grad mediu implicați și căzuți prizonieri în luptele din estul Ucrainei.
Lumea nu a uitat încă ieșirea sa din sala de judecată când cu brațul întins în față a intonat imnul național al țării sale, „Ucraina nu e încă moartă”! Statele Unite și Germania au cerut, cele dintâi, eliberarea sa. A urmat Uniunea Europeană, din rândul căreia cinci țări, Lituania, Marea Britanie, Polonia, România și Suedia, au cerut Bruxelles-ului sancțiuni împotriva responsabililor ruși implicați în process. Scriitoarea bielorusă, Svetlana Alexievici, cea mai recent laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, s-a implicat și ea în campanie, cerând eliberarea Nadejdei.
De ieri, eroina Ucrainei a revenit acasă. De acum însă războiul se va purta altfel. Fiindcă nu mai există doar ruși, ci și enormele probleme cu care se confruntă țara sa. Iar conaționalii îi vor cere, fără prea multă răbdare, să le rezolve cu braț puternic! Iar în Rusia zac prizonieri o puzderie de alți ucraineni a căror singură vină stă în faptul că și-au apărat țara! Cu arma sau cu cuvântul!
