Cum am fost la un pas de un Al Treilea Război Mondial din cauza lui Fidel Castro
Sâmbătă dimineață (26 noiembrie), vestea morții lui Fidel Castro a făcut înconjurul lumii. Unul dintre cei mai controversați lideri politici ai lumii, al cărui nume făcea națiuni întregi să tremure, s-a stins din viață la 90 de ani. Sub conducerea sa, între 1959 şi 2006, Castro a înfruntat 10 preşedinţi americani. De asemenea, a supraviețuit celor peste 600 de tentative de asasinat care l-ar fi vizat, toate ar fi fost orchestrate de americani.
Castro a fost mai mult decât un nume. În octombrie 1962, timp de două săptămâni, lumea s-a aflat la un pas de un război nuclear. Uniunea Sovietică transportase arme nucleare pe teritoriul Cubei, pe care guvernul american le-a descoperit. Atunci, omenirea s-a aflat în fața celei mai tensionate confruntări din timpul Războiului Rece.
Criza proiecțiilor cubaneze a fost o confruntare între Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii. Această criză a fost privită ca fiind momentul când Războiul Rece a fost cât pe ce să se transforme în Al Treilea Război Mondial. Președintele american John F. Kennedy a anunțat că avioanele americane de spionaj descoperiseră baze sovietice în Cuba, într-un discurs televizat. Kennedy a anunțat că va ordona o „carantină” navală a Cubei și că nu va mai tolera existența amplasamentelor de lansare a rachetelor.
Cu trei ani înainte de această criză, dictatorul cubanez Fulgencio Batista fusese înlăturat de la putere de armata de gherilă a lui Fidel Castro. Americanii vedeau cu ochi buni revoluția cubaneză, gândind că un guvern democratic la Havana ar fi fost un aliat stabil pentru Washington. S-a dovedit, însă, că americanii l-au subestimat pe Castro. De fapt, în viziunea acestuia și a multor cubanezi, SUA era una dintre cauzele principale ale problemelor Cubei și dominiația ei trebuia oprită.
John F. Kennedy nu îl suporta pe Castro și îl considera un real pericol. Devenise obsedat de teama că Fidel ar putea duce revoluția și în alte state latino-americane. Robert McNamara avea să declare ulterior că administrația Kennedy ajunsese de-a dreptul „isterică” în ceea ce privea chestiunea Cubei, potrivit historia.ro.
Pe de altă parte, guvernul sovietic salutase revoluția cubaneză, iar ostilitatea americană vizavi de Castro creștea direct proporțional cu sprijinul pe care URSS îl arăta cubanezilor.
Atât la Moscova, cât și la Havana se credea că SUA plănuiesc invadarea Cubei, iar Hrușciov nu-și dorea dispariția singurului stat comunist din emisfera vestică.
Cum a profitat Cuba de lipsa de comunicare dintre Kremlin și Casa Albă
Tot în 1962, americanii au instalat rachete balistice intercontinentale pe teritoriul Turciei, care puteau atinge oricând ținte de pe teritoriul URSS. Drept urmare, Hrușciov a staționat rachete pe teritoriul Cubei, de unde putea ataca continentul american. Conform dreptului internațional, URSS putea să trimită fără probleme rachete în Cuba, dacă guvernul cubanez era de acord.
Astfel, circa 80 de rachete au ajuns pe teritoriul Cubei în 1962. Acest proces ar fi trebuit să rămână strict secret până când rachetele aveau să devină operaționale, însă americanii au aflat. În august au apărut primele zvonuri, pronind de la informații primite de la emigranți sau de la informatori CIA. După ce totul a ajuns în presă, diplomații sovietici au negat vehement existența acelor rachete. Se pare că spuneau adevărul, aceștia nefiind informați de planul URSS cu privire la rachetele trimise în Cuba.
Întreaga lume a început să se gândească la izbucnirea unui Al Treilea Răzoi Mondial. Pe 23 octombrie, 27 de nave se îndreptau spre Cuba și spre linia blocadei impusă de americani -carantina, așa cum o numea Kennedy. A fost un război ar orgoliilor, dar din fericire, atât Kennedy cât și Hrușciov și-au dat seama de ceea ce ar fi putut să se întâmple și au decis că problema trebuie rezolvată rapit și s-a ajuns la o înțelegere. Criza rachetelor s-a dovedit a fi o lipsă de comunicare directă între Casa Albă și Kremlin, moment în care Cuba a profitat de situați. Hrușciov și Castro ar fi trebuit să realizeze ce riscuri prezintă aducerea rachetelor în Cuba.
Criza rachetelor din Cuba a fost benefică pentru imaginea lui Kennedy, dar pentru Hrușciov era o înfrângere umilitoare, drept pentru care, în octombrie 1964, și-a pierdut poziția de lider al URSS.
