11 ore pe zi în frig pentru 5 lei
Destin crud! Abandonat la naştere de mamă şi adoptat de o familie care l-a maltratat, Dan Smaranda îşi câştigă existenţa cu un cântar în centrul Piteştiului. Se alege cu 5 lei pe zi şi primeşte un ajutor social de 120 lei de la Primăria Ştefăneşti.
E în acelaşi loc de peste 30 de ani! Dan Smaranda sau „omul cu cântarul”, aşa cum este cunoscut de trecători, poate fi văzut în centrul Piteştiului în fiecare zi. Bărbatul de 65 de ani şade înfofolit, pe un scaun pliant, de la 7 dimineaţa până la 6 seara. “În spatele meu era înainte un magazin de haine, acum e unul de telefonie mobilă. Pe jos era un trotuar, acum sunt pavelele astea galbene. Totul s-a schimbat, în afară de viaţa mea, e tare greu. Am încercat să-mi găsesc un loc de muncă, însă n-am mai reuşit”, oftează Dan Smaranda.
Mama l-a abandonat în spital la două zile după ce l-a născut şi a ajuns la casa de copii. A stat la orfelinat un an, după care a fost adoptat de o familie din Ştefăneşti, care s-a purtat îngrozitor cu el. La 13 ani, părinţii adoptivi s-au prăpădit şi a fost nevoit să se descurce singur, scrie adevarul.ro. Înainte de 1989, Dan Smaranda a dat cu sapa, a lucrat ca paznic la teatru, a fost măturător. Rămas fără serviciu, i-a venit ideea să stea cu un cântar în centrul oraşului.
„Câştig cel mult 5 lei într-o zi. Preţul unei cântăriri e de doar 50 de bani, însă lumea nu prea se înghesuie. Mai primesc 120 lei pe lună, ajutor social, de la Primăria Ştefăneşti. Mai mă ajută lumea cu mâncare sau cu haine. Acum dorm la adăpostul Primăriei Piteşti. Seara primesc şi o masă caldă acolo. Înainte, timp de 20 de ani, am dormit prin scările blocurilor”, se confesează el.
Visul lui Dan Smaranda, care suferă de bronşită cronică din cauza anilor staţi în frig, e să aibă o locuinţă a lui: „Mi-aş dori să am o garsonieră mică, anii ăştia pe care îi mai am de trăit, să ştiu că eu o încui, eu o descui. Să pot şi eu să spun la bătrâneţe că mă duc acasă”.
