110 de ani de la primul zbor cu avionul. Aurel Vlaicu se ridica în aer de pe câmpul de la Cotroceni
110 de ani! Atâți au trecut de la zborul primului avion conceput, realizat şi pilotat în România. Aurel Vlaicu se ridica în aer, pe 17 iunie 1910, de pe câmpul de la Cotroceni.
Armata l-a ajutat pe Aurel Vlaicu, în urmă cu 110 ani, să construiască primul avion, realizat de un român, pe pământul României.
Arsenalul Armatei a realizat, după schiţele inginerului român, principalele piese ale avionului Vlaicu 1, conform Rador, care citează un interviu cu mecanicul de la armată care a realizat parte din piese.
Avionul a zburat pentru prima dată pe 17 iunie 1910, pe aerodromul Cotroceni. Nu mult! Doar 50 de metri, la o înălţime de 3-4 metri, dar suficient cât să spunem că atunci s-a născut aviața română.
„Nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra maşina. Zburasem şi aceasta era principalul”, a exclamat Aurel Vlaicu.
Anii au trecut, avem avioane din ce în ce mai moderne și ajungem cu ele mai sus de nori. Dar an de an, pe 17 iunie, ne întoarcem acolo unde am pus prima piatră de temelie.
Astăzi, pe Aeroportul Otopeni se zboară din nou. După o pauză de trei luni au fost redeschise cursele spre Germania, Austria și Elveția. Moment în care a fost sărbătorit și evenimenul celebrat sub sloganul ”Totul va fi bine”.
Copiii, care au prezentat desene cu această tematică și au fost expuse în aeroport, au fost premiați de un pilot al Tarom și de personajul ”Aurel Vlaicu”.
Istoria avionului lui Aurel Vlaicu
Aeroplanul construit de Aurel Vlaicu a fost scos pe câmp pentru prima dată pe 12 iunie 1910, iar în 16 iunie a avut loc o primă încercare de zbor. A fost nereușită, astfel că a încercat și a doua zi.
Pe 17 iunie, după mai multe încercări, s-a înălțat cu aeroplanul construit de el însuși. Aparatul de zbor, condus de Aurel Vlaicu, a câștigat viteză și, după circa 40 de metri parcurși pe pământ, a fost văzut de toți cei prezenți cum se ridică în aer la 3-4 metri de sol, pe o lungime de 50 de metri, coborând apoi ușor pe pământ.
Prietenii care au participat la eveniment l-au îmbrățișat pe Vlaicu și vorbeau entuziasmați cum l-au văzut zburând, notează inginerul Constantin C. Gheorghiu în cartea "Aurel Vlaicu un precursor al aviației românești".
Succesul a fost sărbătorit într-un cadru festiv de un grup de prieteni apropiați. Vestea zborului executat de Vlaicu s-a răspândit foarte repede în tot orașul.
Vlaicu a ajuns pe câmp a doua zi după amiază și, spre surpriza lui, îl așteptau foarte mulți curioși, copiii se adunaseră acolo de dimineață. Spre seară, când a scos aeroplanul din hangar, câmpul era plin de lume.
Vlaicu s-a așezat la postul de pilotaj, iar după ce a încălzit motorul, aeroplanul a plecat vijelios. După vreo 40 de metri, mașina zburătoare și-a ridicat roțile din față și aproape simultan a părăsit pămânul și rotița din spate.
Aeroplanul a zburat deasupra câmpului cu o viteză din ce în ce mai mare, în timp ce lumea aplauda. La marginea cealaltă a câmpului, Vlaicu a oprit motorul, iar aeroplanul a coborât lin, se arată în cartea menționată, potrivit Agerpres.
În 1911, a fost construit avionul Vlaicu II
Sprijinit de Asociațiunea ASTRA, a proiectat și a construit la București, la Arsenalul Armatei și Vlaicu II, în 1911. Aurel Vlaicu a învățat singur să piloteze aparatele, ajungând în scurt timp la o măiestrie care i-a îngăduit să-i întreacă pe mulți ași ai acrobației aeriene.
La concursul aviatic de la Aspen, de lângă Viena, din iunie 1912, a obținut, cu aparatul Vlaicu II, Premiul I pentru aruncarea la țintă a unui proiectil și Premiul II pentru aterizare la punct fix, potrivit www.angelfire.com.
A făcut zboruri de încercare și demonstrative și în țară cu acest avion, la București, Blaj, Sibiu, Brașov, Iași, Ploiești, Lugoj, Orăștie, Alba Iulia și Târgu Mureș, între 1910 și 1912.
Cine a fost Aurel Vlaicu
Aurel Vlaicu s-a născut pe 6/19 noiembrie 1882, înHunedoara, la Binținți, sat care astăzi îi poartă numele. După ce a terminat cursurile școlii primare din sat și studiile secundare de la Orăștie și la Sibiu, în 1902 a susținut examenul de bacalaureat, potrivit ''Dicționarului Membrilor Academiei Române''.
S-a înscris la Școala Politehnică din Budapesta, pe care a urmat-o între 1902-1903. A început apoi cursurile tehnice superioare la Viena și la Munchen.
În 1907 a absolvit Politehnica din Munchen și a primit diploma de inginer. În 1908, pentru o scurtă perioadă, a fost inginer la Fabrica de automobile Opel din Russelheim, timp în care a obținut și primele lui succese. A patentat două invenții.
