20 mai 1990, primele alegeri libere. De ce victoria lui Ion Iliescu a fost una previzibilă
Pe 10 şi 24 noiembrie, românii vor fi chemaţi pentru a opta oară la urne, după 1990, pentru a-şi alege preşedintele ţării. Câţi însă îşi mai amintesc despre cele ce s-au desfăşurat în aceşti 30 de ani scurşi de la căderea regimului comunisto-ceauşist? Despre primele alegeri libere, din 20 mai 1990, despre candidaţii neaşteptaţi înscrişi în cursele prezidenţiale sau răsturnările de situaţie ale rezultatelor finale? Click! vă prezintă în serial povestea tuturor alegerilor pentru Cotroceni, din 1990 şi până astăzi.
Zorii democraţiei mijiţi după Revoluţia din decembrie 1989 i-au adus pe români în situaţii şi opţiuni necunoscute vreme de 45 de ani. Una dintre ele – majoră, de altfel – a fost posibilitatea alegerii libere, prin vot democratic, a preşedintelui ţării. La 20 mai 1990 erau organizate primele alegeri libere din România postcomunistă. Situaţia însă era inegală pentru cei trei candidaţi de atunci. Ion Iliescu era deja, încă din 22 decembrie 1989, ca preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, echivalentul şefului statului. În plus, în ciuda promisiunii iniţiale că Frontul Salvării Naţionale (FSN) nu se va transforma în partid politic, ci doar va gestiona ţara până la primele alegeri libere, s-a întâmplat exact opusul, în ianuarie 1990 anunţându-se fix transformarea acestuia în partid şi participarea la viitoarele alegeri.
Era perioada în care pentru majoritatea românilor „soarele răsărea de la Iliescu”, ca să parafrazăm un slogan la modă în acele timpuri: „Iliescu-apare/soarele răsare”. Şi perioada unor mari tulburări şi proteste populare, mai ales în Bucureşti, unde se năşteau „Fenomenul Piaţa Universităţii”, evenimentele din 13-15 iunie, inclusiv brutala intervenţie a minerilor în Capitală. România devenea divizată, doar că una dintre părţi era susţinută de majoritatea populaţiei, „lupta” politică fiind inegală.
Cei doi contracandidaţi veneau din realităţi şi mentalităţi total opuse lui Iliescu: Ion Raţiu, trăit în Anglia, unul dintre liderii reînfiinţatului Partid Naţional Ţărănesc, şi Radu Câmpeanu, revenit din Franţa şi devenit şeful marelui partid istoric al liberalilor, PNL. Ambii, în viziunea alegătorului român de atunci, „nu mâncaseră salam cu soia”, aşa că rezultatele scrutinului prezidenţial au fost cele previzibile.
Din numărul total de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616, adică o prezenţă la vot de 86,19%, neegalată de atunci. Ion Iliescu a devenit preşedinte, obţinând 85,07% din voturile exprimate, Radu Câmpeanu, 10,64%, iar Ion Raţiu, 4,29%. Erau primele alegeri libere, dar nu şi primele bazate pe o nouă Constituţie, ce nu era încă elaborată, ci doar pe o lege electorală.
Cum Constituţia a fost votată prin referendum naţional şi a intrat în vigoare la 8 decembrie 1991, în anul următor au fost organizate alte alegeri prezidenţiale, ce aveau să dea ţării primul preşedinte ales pe baza noii legi fundamentale a statului român. Dar scrutinul electoral a prilejuit prima dezbatere electorală televizată între candidaţi, una care, în ciuda tensiunilor mari dintre ideologiile celor aflaţi în dispută, a devenit un model neegalat de civilitate şi dezbatere într-un asemenea context.
Ce ne aşteaptă în 2019
În 10 şi 24 noiembrie (presupunând că va exista şi un al doilea tur de scrutin), românii vor fi chemaţi la vot pentru a opta oară spre a-şi alege preşedintele pentru următorii 5 ani. Sunt înscrişi pe liste 14 candidaţi, în frunte cu actualul şef al statului, Klaus Iohannis, preşedintele PSD şi prim-ministru demis, Viorica Dăncilă, liderul USR şi candidat al alianţei USR-PLUS, Dan Barna, Theodor Paleologu, din partea PMP, Kelemen Hunor, liderul UDMR, Mircea Diaconu, ca independent, sau Viorel Cataramă, din partea Dreptei Liberale, dar şi personaje mai mult sau mai puţin cunoscute: Cătălin Ivan (Partidul Alternativa Pentru Demnitate Naţională), Ninel Peia (Partidul Neamul Românesc), Sebastian Popescu (Partidul Noua Românie), John-Ion Banu (Partidul Naţiunea Română), Bogdan Stanoevici (independent), Ramona Bruynseels (Partidul Puterii Umaniste) şi Alexandru Cumpănaşu (independent).
Votul prin corespondenţă, un eşec?
Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente (AEP), Constantin-Florin Mituleţu-Buică, susţine că nu este mulţumit de cum va decurge votul prin corespondenţă, scrie news.ro. Acesta consideră că votul a fost un eşec, în condiţiile în care doar 41.000 de persoane şi-au manifestat interesul de a vota în acest mod. El crede că vor mai fi cozi la secţiile de votare din străinătate, chiar dacă acolo procesul electoral se întinde pe durata a trei zile, precizând că tot în ziua de duminică (10 noiembrie) se va înregistra cea mai mare prezenţă. ”La acest moment, deja 17.000 de voturi s-au întors”, a explicat Constantin Buică.
