Satul blestemat din România care se întinde și pe teritoriul altei țări. Fenomenele întâmplate aici îți fac pielea de găină
În inima Dobrogei, în apropiere de Cheile Dobrogei, se află un sat uitat de lume care ascunde povești pline de mister și legende întunecate. Gura Dobrogei, situat pe malul afluentului Visterna al Casimcei, a fost odată o comunitate prosperă, dar soarta sa a luat o turnură dramatică, lăsând în urmă un loc aproape pustiu, dar încărcat de istorie.
Un sat al bogăției și eleganței de odinioară
Pe vremuri, Gura Dobrogei era un sat bogat, menționat încă din secolul al XVI-lea în jurnalul de campanie al Sultanului Soliman Magnificul, potrivit adevarul.ro.
De asemenea, istoricul turc Evliya Celebi descrie acest loc ca fiind unul dintre cele mai prospere din Dobrogea, cu case frumoase, grădini îngrijite, hanuri și numeroase biserici.
În perioada sa de glorie, satul număra aproximativ 1.500 de locuințe, având o infrastructură demnă de un centru urban.
Cercetările arheologice efectuate între 1984 și 1986 au descoperit fragmente de porțelan chinezesc și cești de Kutahya datând din secolele XVII-XVIII, confirmând bogăția locuitorilor. Populat în principal de grupuri etnice precum găgăuzii și cerchezii, Gura Dobrogei era un exemplu de diversitate culturală și prosperitate.
Blestemul care a ruinat satul
Deși satul era bogat și plin de viață, povestea sa a luat o turnură sinistră. Legenda spune că, în timpul stăpânirii otomane, slujbașii trimiși pentru a colecta taxe din acest sat nu se mai întorceau niciodată.
Oamenii din Gura Dobrogei îi omorau și le luau banii strânși. Aceste crime repetate au atras atenția autorităților otomane.
Pașa, suspicios de disparițiile constante, a decis să intervină personal, conducând o armată spre sat pentru a face dreptate.
Totuși, localnicii, aflând despre planul său, au fugit în Rusia, luând cu ei ce aveau mai de preț. Satul a fost abandonat, jefuit și, în cele din urmă, transformat în ruină.
Timpul a șters orice urmă a fostei comunități prospere, iar poveștile despre crime și blesteme au continuat să bântuie locul.
Un loc uitat de timp, dar plin de farmec
Astăzi, Gura Dobrogei este aproape pustiu, cu doar aproximativ o sută de locuitori, iar majoritatea caselor sunt abandonate.
În ciuda trecutului său tulburător, satul a reușit să-și păstreze o parte din farmecul de odinioară. Casele tradiționale, natura sălbatică și liniștea locului creează o atmosferă de poveste.
Arhitectul Andrei Chivu consideră că Gura Dobrogei are potențialul de a renaște ca destinație turistică.
El subliniază că materialele moderne de construcție nu au invadat satul, ceea ce face ca locul să fie o incursiune autentică în trecut. Așezarea la poalele dealului unde se ridică Mănăstirea Casian adaugă un plus de spiritualitate și frumusețe acestui loc aproape mitic.
Un mister care atrage și astăzi curioși
Fenomenele și poveștile legate de Gura Dobrogei fac ca acest sat să fie un loc aparte în peisajul României.
Pentru cei care se aventurează aici, descoperirea caselor vechi și explorarea legendelor întunecate transformă vizita într-o experiență fascinantă, care îți dă fiori.
Satul Gura Dobrogei rămâne un martor tăcut al istoriei și un simbol al locurilor care păstrează, în umbra lor, ecoul vremurilor apuse.
