2016, anul marilor furtuni politice
Nici nu s-a terminat bine anul și se poate vorbi deja despre un 2016 apocaliptic. La nivel politic au dispărut deja doi prim- miniștrii europeni de vază ai ultimilor ani, David Cameron și Matteo Renzi, în fond cei care administrau două din primele cinci economii ale Uniunii Europene. Ambii au plătit cu funcția, ba chiar și cu cariera, încăpățânarea de a anunța și organiza diferite referendumuri, al căror răsunet au intrat deja în istorie sub denumirile generice de „Brexit”, respectiv „Italexit”, oarecum înfrățite, dar cu efecte ce par a fi totuși diferite.
Nici una dintre marile puteri democratice ale lumii nu a rămas neatinsă
Despre britanicul David Cameron, demisionar în iulie 2016, la doar o lună de la finalizarea referendumului de poveste cu ieșirea Marii Britanii din UE, se știe deja că a preferat să părăsească definitiv politica. Tabloidele engleze semnalau însă zilele trecute că soția sa, Samantha, a decis să se lanseze în lumea modei, lansându-și propria linie vestimentară, ce se va numi Cefinn, după inițialele celor patru copii ai săi. Prețul produselor, dedicate atât femeilor de afaceri, dar și tinerilor, va varia între 100 și 300 de lire sterline bucata.
La rândul său, Matteo Renzi a încercat să le forțeze mâna italienilor, propunând o schimbare fără precedent a status-ului constituțional din „Cizmă”, cu accent pe întărirea puterii Executivului. Italienii au spus însă pas, așa că țara în care după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial s-au consemnat mai multe guverne decât sărbători de Crăciun va avea foarte curând un nou cabinet.
De asemenea, președintele Franței, cea de a doua economie a UE, Francois Hollande, a luat decizia surprinzătoare de a nu mai candida în primăvara anului viitor pentru un nou mandat la funcția supremă în stat. Asta în timp ce cancelarul german, Angela Merkel, cel mai puternic om politic al Europei, țara cu prima economie în această parte de lume, își vede și ea portofoliul puternic amenințat la alegerile programate în toamna lui 2017.
Dacă Hollande a fost „îngropat” de șomajul foarte mare înregistrat în Franța pe toată durata mandatului său (2012 – 2017), nu e de trecut cu vederea nici faptul că țara de care noi, românii, ne simțim cei mai apropiați s-a confruntat în ultimii doi ani cu cele mai crunte atacuri teroriste din istoria recentă, cu excepția desigur a celor înregistrate la 11 septembrie 2001, în Statele Unite.
Angela Merkel are și ea migreme cumplite, mai ales după ce a susținut libera circulație a imigranților sosiți în număr mai mare ca oricând din Orient, ca urmare a crizelor politice și militare din Siria, Irak sau Afganistan. La asta se adaugă scăderea puterii de cumpărare a germanului de rând, fiindcă moneda europeană a suportat cu greu loviturile de toate tipurile ale ultimilor ani.
Peste Ocean lucrurile par a se complica o dată cu venirea la putere a lui Donald Trump
Dacă adăugăm la toate acestea faptul că în Statele Unite alegerile recent încheiate cu victoria outsiderului Donald Trump, un miliardar care cu greu își va putea potrivi pe cap pălăria celui mai puternic om al planetei, avem un tablou complet al reașezării apelor în lumea atât de tulbure a politicii mondiale, o „lume” care le influențează pe toate celelalte.
Ca atare, se poate spune deja că vineri, 20 ianuarie 2017, o dată cu plecarea lui Barack Obama și sosirea la Casa Albă a Donald Trump începe o altă lume. O lume din care vom continua să facem parte, fără a fi băgați prea mult în seamă. Nici măcar de rușii lui Putin, „prietenii” noștri de mai bine de un veac.
Poate vor tresări un pic la anunțul rezultatelor alegerilor parlamentare din 11 decembrie, din România, dar atât și nimic mai mult!