55 de ani de călătorii în Cosmos. O afacere în trei, SUA, Rusia și China
În urmă cu exact 55 de ani, la 12 aprilie 1961, într-o zi de miercuri, rușii au lansat primul om în spațiul cosmic. Iuri Gagarin a devenit repede celebru în rândul semenilor săi, deși a stat în spațiu mai puțin de două ore, învârtindu-se pe orbita pământului preț de 108 minute.
Paradoxal, după reușita primului zbor, rușii au evitat apoi să-și mai trimită din nou vedeta în spațiul extraterestru.În jurul lui Gagarin s-a construit repede o legendă ce nu i-a priit, rusul căzând pradă patimii băuturii și găsindu-și sfârșitul șapte ani mai târziu, în urma unui accident aviatic controversat. Nu la fel au procedat americanii. Ei au trimis primul om în spațiu în 1962, pe John Glenn. La început și el s-a mărginit să se învârte de trei ore pe orbita pământului. Peste ani însă, după ce trecuse și prin senat, a revenit în cosmos. A făcut-o în 1998, la 77 de ani și 36 de ani de la primul său zbor, oferind astfel date prețioase despre modul în care corpul uman se împacă deopotrivă cu gravitația, ca și cu absența ei.
Destinul a vrut ca în cei 55 de ani scurși de la primul zbor cosmic aproape 550 de oameni să fii ieșit în cosmos. Mai exact 546, ceea ce ne oferă o medie anuală de circa 10 persoane pe an. Printre ei a existat și un român, Dumitru-Dorin Prunariu, cel de al 103-lea om înscris pe această listă privilegiată, ce a zburat alături de Leonid Popov, în mai 1981.
Totul a început cu o confruntare teribilă între ruși și americani
La data primului zbor în cosmos totul arăta ca o confruntare pe viață și pe moarte între două mari națiuni ale lumii, americanii și sovieticii (rușii sunt moștenitorii direcți ai esticilor). La mai bine de 50 de ani însă lucrurile s-au schimbat. Programul spațial american și-a încheiat o anumită fază și de câțiva ani încoace cea mai puternică națiune de pe pământ nu mai dispune de nave cosmice. În prezent singurii care mai posedă asemenea instrumente sunt rușii și chinezii. Cu mențiunea că cei din urmă nu sunt deloc dornici să împărtășească cu ceilalți propriile experiențe. Din 2003 încoace chinezii au lansat în spațiul cosmic șase cosmonauți și intenționează ca în jurul anilor 2020 - 2022 să lanseze pe orbită propria stație spațială orbitală, urmată apoi de misiuni cu personal uman sau nu spre Lună. Toate acestea au făcut ca de doi ani încoace în pregătirea standard a cosmonautului european șă intre și studierea limbii chineze. Semn al speranței că într-o bună zi programul chinez va permite și colaborări internaționale. Iar europenii vor să să fie pregătiți pentru acea z ice pare azi îndepărtată.
Până atunci, însă, în baza înțelegerilor bilaterale, rușii trimit în cosmos cu ajutorul navelor Soiuz personal pentru deservirea Stației Spațiale Orbitale, cu precădere format din astronauți ruși și americani. Lor li se mai alătură anual câte un european, dar program în care mai scapă și câte un japonez.
Media de vârstă a celui trimis azi în cosmos a crescut
Acum 55 de ani, Gagarin avea 27 de ani în ziua în care a zburat. Azi, media vârstei unui cosmonaut e de 45 de ani. Desigur, rușii prefer să trimită în spațiu tineri până în 30 - 35 de ani, în timp ce americanii merg pe mâna celor de 40 de ani, cu experiență profesională. Decanul de vârstă a celor ce au ieșit în cosmos rămâne americanul John Glenn, cel care la 77 de ani nu a pregetat să revină în cosmos. În prezent, există un cosmonaut italian, Paolo Nespoli, care la 59 de ani, se pregătește să revină și el în cosmos. Dumitru Prunariu, singurul roman care a ajuns până azi în cosmos, spune că astăzi se merge nu pe limită de vârstă, neapărat, ci pe limita testelor medicale, a parametrilor medicali, cei care aleg fără milă cine zboară și cine nu.
”Dorința omului de a zbura în cosmos e la fel de mare ca acum 55 de ani, când s-a dat startul. Ceea ce s-a schimbat e nivelul informațiilor, care pur și simplu de o vreme bună ne asaltează. La această ploaie de informații se adaugă și faptul că ne-am obișnuit să fim în spațiul extraterestru. Pur și simplu nu mai e o știre că explorăm spațiul galactic. Dar altfel, se face cercetări intense pe Planeta Marte, despre care știm acum sigur că a avut cândva o atmosferă mult mai densă, ba chiar și surse de apă. Dar azi ne interesează mai mult politica”, spune Prunariu.
Zborul în cosmos, adăugă el, e o întreprindere pretențioasă. Din multe puncte de vedere. Dar acesta e compus nu doar din zborul cu echipaj uman, al cărui procent în exploatarea spațiului e încă mic, de 7%.:”Azi cercetăm în primul rând cu atenția ce se întâmplă în imediata împrejurare a Terrei. Americanii au déjà cea mai stufoasă rețea de sateliți, civili și militari, ba chiar sunt cei dintâi prezenți și în analizarea Planetei Marte”.
Va mai trece multă apă pe Dâmbovița până când românii vor mai trimit un om în spațiu
L-am întrebat pe Dumitru Prunariu dacă crede că americanii au pierdut această bătălie, de cucerire a cosmosului, cea care în epoca de pionierat a stârnit o mulțime de patimi între capitalism și socialism. El crede că datele problemei s-au modificat esențial, dar că nu poate fi vorba despre victoria uneia sau a celelilate părți: ”Azi se colaborează cum nu se făcea în trecut. Și se face acest lucru de decenii bune, între americani și ruși, cărora l-i s-au alăturat semnificativ și europenii. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că undeva în jurul anilor 2030, americanii vor reveni cu noile lor navete de transport personal uman în cosmos, ce vor purta numele de Orion și care vor permite transporturi interplanetare, ce vor încorpora o nouă tehnologie, de domeniul SF pentru mulți dintre noi”.
În schimb Prunariu devine rezervat atunci când vine vorba despre prezența unui alt cosmonaut roman în spațiu: ”E greu de dat un prognostic. Ultima selecție de astronauți europeni a avut loc în 2009 și una nouă nu se întrevede, fiindcă se pune accentual pe echipele déjà formate”. În schimb e categoric în privința dorinței de a se întoarce în cosmos: ”O dată ce ai trecut în spațiul cosmis rămâi cu această dorință, de a te întoarce cândva acolo!”
Revenind la Iuri Gagarin, trebuie menționată și povestea ce a circulat pe seama sa. Se spune că întors pe pământ, președintele rus s-ar fi apropiat de el cel dintâi și l-ar fi întrebat: ”Iuri, l-ai întâlnit pe Dumnezeu, acolo, sus?” Gagarin ar fi răspuns afirmativ, fără să ezite. ”Atunci, să nu mai spui asta nimănui”, ar fi sunat răspunsul. După președinte de Gagarin s-a apropiat patriarhul, care l-a întrebat același lucru. Gagarin a negat însă, de astă dată. ” Atunci, să nu mai spui asta nimănui”, ar fi sunat și răspunsul omului Bisericii. Însă dincolo de legendă există și un dialog real purtat pe o temă asemănătoare de Iuri Gagarin cu unul dintre prietenii săi apropiați, cel care a și publicat-o după căderea regimului comunist rus.
La împlinirea a 30 de ani de viață, trecuseră déjà trei ani de la primul zbor cosmic, Gagarin a intrat într-o biserică ortodoxă. Ieșind, și-a întrebat amicul cu voce tare: ”Îți dai seama de cuvintele astea…care ești în ceruri?” Uimit, amicul său l-a întrebat: ”Iuri, tu știi rugăciunea asta?”. ”Da, a venit răspunsul, așa cum și tu o știi. După cum mai știi că trebuie să ne ținem gura!”.
