Povestea călăului cu nume de principe ce i-a zdrobit cu roata pe capii Răscoalei de la 1784-1785
Fiecare oraş, târg sau sat mai important îşi avea locul, călăul, precum şi instrumentele şi armele necesare execuţiilor periodice. Locurile de execuţie erau în pieţe publice, la intrarea în oraşe .
Potrivit istoricului Gheorhe Anghel unele toponime din judeţul Alba mai amintesc şi acum de existenţa în evul mediu a unor locuri de tortură şi execuţie. Spre exemplu, la Alba Iulia este „Dealul Furcilor”, la Şard o „Poiană a Furcii”, între Ighiu şi Bucerdea o „Măgură a Furcii”, la Sâncel, lângă Blaj, un alt „Deal al Furcilor”, iar la Şugag un loc numit “La Furci” .
Documentele vremii arată că meseria de călău era grea şi de cele mai multe ori se moştenea din tată în fiu. Călăul trebuia să aibă o bună condiţie fizică, o psihologie aparte, ca să poată finaliza lucrarea. Îşi executa meseria precum un actor. Trebuia să mimeze şi să prelungească agonia condamnatului , spre satisfacţia orăşenilor care asistau în număr mare la aceste proces.
Pedeapsa capitală se aplica foarte des pentru fapte minore. De exemplu, pentru orice furt care depăşea valoarea de 20 de florini, făptaşul era condamnat la moarte, deşi valoarea pagubei echivala cu o junincă sau 5-6 oi.
La Alba Iulia apare permanent în actele oficiale călăul. Astfel, în conscripţia din 1673 în Uliţa Ţiganilor din oraşul vechi, între cele 29 de proprietăţi, locuia şi călăul oraşului. Chiar după un secol şi jumătate, în 1804, între proprietăţile situate în esplanada Cetăţii, la numărul 43 se menţionează: „cocioaba călăului oraşului Alba Iulia”.
Călăul oraşului Alba Iulia era un ţigan cu nume de principe, Grancea Rakoczy. Cele mai preţioase informaţii despre cel care i-a zdrobit cu roata pe conducătorii Răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan, apar într-o scrisoare adresată judelui oraşului Alba Iulia. Scrisoarea călăului către judele oraşuluiDocumentul a fost scris în limba maghiară de vreun slujbaş al oraşului în aprilie 1785, la puţin timpdupă execuţia conducătorilor Răscoalei, în care Grancea Rakoczy a avut rolul principal.
"E ştiut că în răscoala trecută mulţi din corifeii Românilor au fost osândiţi şi a trebuit să-i execut după poruncă. Eram tocmit pentru execuţii tocmai atunci la Sebeş, dar am fost oprit de Nobilul Comitet pentru osândiţii de aici; îmi poruncise să nu mă mişc nicăieri din loc, căci vor fi mulţi de executat. A trebuit deci să-mi las câştigul de acolo, - am şi scrisoare despre asta - ca să nu fie nicio întârziere din vina mea. Dar, desi am executat aici pe corifeii cei mari, pe mulţi tovarăşi de-ai lor, întocmai cum cerea sentinţa şi am cărat împreună cu ucenicii mei în patru părţi trupurile lor tăiate în bucăţi, după poruncă, am cerut şi am umblat în zadar pe la slujbaşii comitatului pentru plata ostenelii mele. Rog deci pe Cinstitul şi Nobilul Jude să-mi îndrepte plângerea acolo unde crede că voi putea dobândi răsplata trudei mele, căci acesta este meşteşugul meu obişnuit şi învăţat şi dacă în acesta sufăr vreo scădere, nu-mi pot ţine nici eu vieaţa... În nădejdea plătii m-am încărcat şi eu cu mai multe datorii. Aşteptând această dreaptă mângâiere rămân al Domnului Jude şi al Cinstitului şi Nobilului Magistrat, săracă, supusă şi credincioasă slugă“, se arată în scrisoarea trimisă de Grancea Rakoczy către judele oraşului.
