Acum 70 de ani Ion Antonescu era împușcat de trei ori înainte de a muri
În urmă cu exact șapte decenii, în așa numită Vale a Piersicilor de lângă curtea Închisorii Jilava, fostul conducător al României din cel de-Al Doilea Război Mondial, își găsea sfârșitul în fața plutonului de execuție.
Personaj istoric considerat încă extrem de controversat, Ion Antonescu a avut, ca de altfel fiecare dintre noi, calități și defecte. În primul rând e considerat principalul responsabil pentru crimele săvârșite în acele vremuri împotriva evreilor și țiganilor din diverse zone ale României, dar și din Transnistria.
Antonescu a fost un om de onoare, dar sedus de putere și orbit de încăpățânare
Extrem de fidel cuvântului de onoare, lucru care de altfel avea să-i grăbească și sfârșitul căci nu a conceput niciodată să iasă din alianța cu Germania, nici măcar în ceasul al doisprezecelea, atunci când era evident că Hitler – căruia îi promisese că va sta alături de le până la sfârșit, și armata acestuia pierduse încleștarea cu alianța, Antonescu dăduse dovada și unor calități militare certe, participând activ la ambele conflagrații mondiale ce au zguduit omenirea în prima jumătate a secolului trecut.
La polul opus, o încăpățânare ieșită din comun, ce sfida orice logică, l-a făcut să traverseze cu brio perioada confruntărilor cu germanii, cu legionarii sau chiar cu monarhia, dar nu și cu comuniștii, care vor dovedi în cele din urmă, și cu ajutorul accidental al Regelui Mihai, că au ac de cojocul tuturor adversarilor.
De altfel, la 18 luni de la execuția lui Antonescu, comuniștii îl îndepărtau cu forța, din Palatul Regal, și pe ultimul rege român.Și, mai ales, credința în rolul mesianic de conducător ce-i fusese încredințat, tară pe care aveau s-o mai fi încercat în istorie și Regele Carol al II-lea și ultimul lider comunist român, Nicolae Ceaușescu.
Cum și-a petrecut ultimele ore din viață?
Ultimele ore din viața mareșalului român s-au consumat în curtea închisorii Jilava, într-o frumoasă zi de vară. Alături de Ion Antonescu urmau să fie executați alți patru condamnați: fostul ministru subsecretar de stat la Interne, Constantin Vasiliu, fostul guvernator al Transnistriei, Gheorghe Alexianu, fostul vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, prinicpalul partener al lui Ion Antonescu, cei doi fiind arestați împreună la 23 august 1944, în incinta Palatului Regal, și fostul ministru al Apărării, generalul Constantin Pantazi.
Ora execuției fusese programată pentru ora 12.00, dar s-a întârziat foarte mult, în așteptarea documentelor ce urmau să sosească de la Palatul Regal, regele redevenind conducătorul statului în urma actului istoric de la 23 august 1944, când România decisese unilateral să iasă din alianța cu Germania și să ceară armistițiu din partea aliaților. Faptul că am fost tratați în cele din urmă ca o țară înfrântă, deși am participat nu doar la eliberarea propriei patria, dar și în luptele din Ungaria, Cehoslovacia și o mică parte a Austriei, alături de trupe sovietice, e un alt fapt istoric.
În cele din urmă de la Palatul Regal au sosit și actele, generalului Pantazi comutându-i-se prin decret regal condamnarea la moarte în muncă silnică pe viață.
Și-a cerut sau nu Antonescu grațierea?
Încă din timpul procesului, Ion Antonescu anunțase ritos că nu a cerut și nu va cere grațierea. Soarta lui fusese pecetluită prin decizie comună a celor trei mari aliați, SUA, Marea Britanie și Rusia. Cu două zile înaintea condamnării oficiale la moarte, reprezentantul SUA în acel moment la București înștiința Departamentul de Stat că sentința în procesul lui Ion Antonescu va fi condamnarea la moarte.
Cu toate acestea, pe masa Regelui a ajuns totuși o cerere de grațiere făcută pe numele lui Ion Antonescu de către mama acestuia. Există și alte informații, conform cărora, avocații lui Antonescu ar fi întocmit și ei o cerere de grațiere în umele clientului lor. Peste ani, Regele Mihai, unul din puținii supraviețuitori ai marii conflagrații care se mai află încă în viață, a explicat că în acel context nu se putea pune în nici un caz chestiunea grațierii lui Ion Antonescu. Istoria a arătat, de altfel, că puțini șefi de stat ce au luptat între 1939 și 1945 contra Rusiei, Americii și Marii Britanii au reușit să supraviețuiască războiului și cruzimii învingătorilor.
Pe de altă parte, Ion Antonescu a cerut în calitatea sa de ofițer superior de armată, să fie executat de militari, dar a fost refuzat. Cei ce au executat ordinul au fost membri ai Corpului Gardienilor Publici. Ion Antonescu a fost împușcat de trei ori înainte de a pleca din această lume. Primele două tiruri, apaținând gardienilor publici, l-au rănit, fiind necesar ca comandantul de pluton să-l execute cu un glonț în cap pentru a fi pusă în aplicație condamnarea la moarte. Soția și mama mareșalului s-au numărat printre ultimele persoane ce l-au văzut viu pe mareșal. La 2 iunie 1946 Ion Antonescu ar fi împlinit 64 de ani. Speranța sa, că generațiile ce vor veni după, îi vor recunoaște rolul jucat în istorie nu s-a împlinit încă. Sau, dacă s-a împlinit, nu s-a ridicat la înâlțimea celor dorite de el.
Ce a scris în testament Ion Antonescu
La 23 august 1944, după arestarea sa din Palatul Regal, Antonescu și-a scris testamentul, conștient fiind că sfârșitul i se apropie. Iată ce a scris el în ultimul său act oficial:
„Testament
Las soţiei mele care s-a devotat atâta şi a muncit ca o martiră zi de zi pentru ceea de ţine de mine fără vreo retribuţie decât truda, suferinţa pentru înfrânta ţară şi sacrificiul de sine toată averea mobiliară şi imobiliară de care dispun instituind-o singură moştenitoare şi legatară universală.
În cazul când mama mea va înţelege să-şi valorifice vreun drept, o rog să se înteleagă cu soţia mea, iar pe soţia mea o rog să aibe grije, dând mamei mele tot timpul cât va trăi mijloacele de existenţă, ferind numele meu de ruşine înaintea Tribunalului.
Dacă nu va respecta această dorinţă mama mea, rog pe domnii judecători să nu-i dea decât o pensie alimentară măsurată cu viaţa modestă pe care a dus-o întotdeauna, iar dacă se va socoti că am depăşit prin aceasta dreptul de testare ce am şi venitul de moştenire legitimă al soţiei mele, în conformitate cu legea să se respecte dreptul de dispoziţie asupra (indescifrabil)... a sufletului pe care înţeleg să o las soţiei mele.
Mareşal Ion Antonescu
Acesta este testamentul meu scris în întregime pe patru pagini de mână şi subscris conform legii şi Codului civil privitor la testamentele olografe.
Mareşal Ion Antonescu, 23 august 1944”
Soția sa nu a apucat însă să-i respecte ultimele doleanțe, fiind arestată și murind în închisorile comuniste, 18 ani mai târziu.
