Aşa e să fii orb prin Bucureşti!
Cel mai mare handicap al omului nu e lipsa vederii, ci acela de a-şi fi pierdut capacitatea de a-i înţelege pe cei din jurul lui. Pornind de aici, am vrut să experimentez viaţa unui orb în haoticul oraş Bucureşti. Oameni buni, e un infern cu care foarte greu te obişnuieşti!
Sănătos la minte şi la trup, am vrut să intru în pielea unui om care îşi duce viaţa, zi de zi, în întuneric total. M-am transformat într-un ins fără darul vederii la staţia de metrou Piaţa Romană. Cu ochelari de soare şi baston pentru nevăzători am coborât din tren orbecăind. Intenţionam să ajung la scări, ca să ies la lumină, cu stângăcia unui om care doar pipăie şi miroase lumea din jur.
N-am bâjbâit prea mult, căci m-a „pescuit” Oana, o tânără amabilă şi convinsă că handicapul meu e real. M-a escortat cu grijă până la suprafaţă, spunându-mi mereu câte trepte am în faţă. Era pentru prima dată când făcea asta şi era tare neliniştită.
La fel şi pentru mine, doar că eu eram de-a dreptul îngrozit de reacţia ei după ce-i voi dezvălui adevărul. Aşa că nu i-am spus, permiţându-i să se bucure de binele pe care mi-l făcuse.
Nu la fel am procedat la Piaţa Victoriei, unde am tras o căzătură zdravănă, mergând cu ochii complet închişi. De nicăieri, două doamne zdravene, dar sprintene, m-au cules de pe jos. Mă împrăştiasem de-a binelea, bastonul îmi sărise la doi metri de mine şi eram speriat. M-au pus pe picioare, m-au întrebat de sănătate şi unde vreau să ajung, s-au oferit să mă ducă ele însele. Văzându-le atât de panicate, mi-am dezvăluit identitatea şi le-am mulţumit pentru gestul lor demn de toată lauda.
Concluzia mea după acest experiment e că mulţi oameni sunt protectori cu cei care au nevoi speciale. Dar de ce nu ne-am îngriji la fel şi de propria persoană? Circa 140.000 de români suferă în acest moment de glaucom, boală a ochilor care duce la orbire. Dacă ne-am face un control oftalmologic, măcar o dată la doi ani, am putea evita să ajungem să ne trăim restul zilelor în întuneric.
Ce e glaucomul și cât de grav e
Glaucomul este o afecțiune cronică a ochilor, care se manifestă prin creșterea presiunii intraoculare, afectarea nervului optic și diminuarea vederii. Nedepistat la timp, glaucomul nu poate fi vindecat. Medicii recomandă control de specialitate o dată la 4 ani pentru cei cu vârste de până la 40 de ani și o dată la 3 ani pentru cei cu vârste între 40 și 54 de ani. Între 55 și 64 de ani e recomandat să mergem la doctor la fiecare doi ani, iar cei care au peste 65 de ani au nevoie de verificare anual sau chiar la fiecare șase luni. „Vremea pierdută din cauza glaucomului nu poate fi pierdută. Boala este ireversibilă, nu poate fi tratată, dar poate fi ținută sub control. De aceea, este esențial ca oamenii să meargă regulat la consultații, astfel încât medicul să poată prescrie tratamentul potrivit pentru stadiul în care se află boala în acel moment”, ne spune conferențiar doctor Vasile Potop, membru în conducerea Societății Române de Glaucom.
