Unde se află singura închisoare din lume unde se fac experimente pe oameni. Zeci de mii de oameni și-au găsit sfârșitul în „Lagărul Morții”
În nord-estul Coreei de Nord, aproape de granița cu China, a existat timp de decenii un loc în care oroarea a depășit orice imaginație. Este vorba despre lagărul de concentrare Hoeryong, cunoscut și sub numele de Kwan-li-so nr. 22 sau „Lagărul Morții”.
Acesta a fost una dintre cele mai secrete și izolate închisori din lume, unde au fost comise atrocități greu de descris, inclusiv experimente pe oameni, tortură sistematică și execuții publice, potrivit Wikipedia.
Lagărul Hoeryong era situat în provincia Hamgyong de Nord, într-o vale înconjurată de munți cu înălțimi cuprinse între 400 și 700 de metri.
Acoperind o suprafață de aproximativ 225 km², închisoarea era complet izolată de lumea exterioară, fiind înconjurată de un gard electric de 3.300 de volți și un alt gard din sârmă ghimpată, între care erau amplasate capcane și cuie ascunse.
Pe hărțile oficiale nu apărea nicio mențiune despre acest loc, iar autoritățile nord-coreene au negat întotdeauna existența lui.
Condiții inumane și muncă forțată
În anii 1990, se estima că aproximativ 50.000 de oameni erau închiși în Camp 22. Cei ajunși acolo nu erau condamnați în urma unui proces, ci în baza unei politici de „vinovăție prin asociere”. Astfel, întreaga familie a unei persoane considerate „nesigură politic” — inclusiv copiii sau bătrânii — putea fi trimisă în lagăr, fără nicio șansă de eliberare. Odată intrat, ieșirea era posibilă doar prin moarte.
Prizonierii erau forțați să muncească de la 5 dimineața până la 8 seara, în mine, pe câmpuri sau în fabrici, cu un minim de hrană — de obicei doar 180 de grame de porumb pe zi. Carnea era un lux, iar uneori era obținută doar prin vânarea de șobolani, șerpi sau insecte. Malnutriția extremă ducea la moartea a mii de oameni în fiecare an, în special copii.
Tortură, execuții și cruzime zilnică
Foști gardieni ai lagărului, precum Ahn Myong-chol, au descris lagărul ca un iad pe pământ. Bătăile, umilințele și execuțiile erau la ordinea zilei.
Cei care nu respectau ordinele sau nu se mișcau suficient de repede puteau fi omorâți pe loc. În anii 1980, execuțiile publice aveau loc săptămânal, iar mai târziu au fost înlocuite cu execuții secrete.
Tortura era o practică standard. Printre metodele folosite se numărau: „tortura cu apă” (ținutul într-un rezervor până la nivelul nasului timp de 24 de ore), „tortura în cutie” (închis într-o celulă minusculă în care nu se putea nici sta, nici culca), sau „tortura genunchiului” (cu o bară introdusă în spatele genunchilor până la oprirea circulației sângelui).
Femeile erau adesea victime ale abuzurilor sexuale, iar cei care încercau să se opună riscau să fie executați fără proces.
Experimente pe oameni – oroarea supremă
Printre cele mai îngrozitoare mărturii se numără cele despre experimente pe oameni. Fostul ofițer de securitate Kwon Hyuk a relatat despre o cameră de sticlă în care o familie, inclusiv doi copii, a fost expusă la un gaz letal, murind în chinuri, în cadrul unui test chimic.
Alte surse confirmă că prizonierii erau folosiți pentru experimente medicale brutale, adesea efectuate de cadre necalificate, ceea ce ducea la moartea sau mutilarea acestora.
Închiderea lagărului – o acoperire?
În 2012, analiza imaginilor satelitare a sugerat că lagărul ar fi fost închis. Se estimează că în acel an, aproximativ 27.000 de deținuți au murit de foame într-un interval foarte scurt, iar restul de aproximativ 3.000 de prizonieri au fost relocați în alt lagăr. Alte surse susțin că închiderea a fost grăbită de dezertarea unui gardian care a făcut publice informațiile despre atrocitățile comise.
