Cum a făcut Vanghelie avere. „Vindeam un sac de bani”
Primarul suspendat al sectorului 5, Marian Vanghelie, cercetat de DNA într-un dosar de corupție, a făcut dezvăluiri incredibile despre modul în care a făcut avere. Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Adevărul, fostul edil povestește cum făcea saci de bani după Revoluție, cât de grea e viața în arest și de ce acuzațiile procurorilor sunt închipuite.
Marian Vanghelie e primul primar intervievat de Adevărul, în cadrul campaniei „Primarii noștri”, derulată de ziar cu scopul de a aduce în atenția publicului cât mai multe tipologii de edili locali din România mileniului trei. Recent eliberat din arest la domiciliu și plasat sub control judiciar, Marian Vanghelie a răspuns cu ușurință întrebărilor jurnaliștilor, ca și când acuzațiile care îi sunt aduse acum de procurori – șpăgi de zeci de milioane de euro – sunt o nimica toată. Fostul edil povestește cum a făcut avere imediat după Revoluție, lansându-se în „afaceri” cu buticuri de cartier.
„Lucram în Cooperaţie şi eram şef de secţie marochinărie-artizanat. Făceam pantofi, papuci, sacoşi…, diverse chestii. Am lucrat de la 16 ani marochiner şi la 18 ani eram şef de secţie. M-am ocupat mai mult pe partea de aprovizionare. Relaţionând cu merceologii, cu directorii, evident că după aceea am încercat să mă dezvolt. Să profitaţi de oportunităţile apărute după 1990… Da, au apărut aşa-zisele chioşcuri. Am început să mă interesez cine face chioşcuri, cât costă. Am pus primul chioşc între Bucureşti Berlin şi Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele şi am pus primul chioşc, care avea şase metri pătraţi. A fost senzaţional. M-am speriat de vânzări”.
Cât vindeaţi?
„Păi vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte mulţi oameni care voiau să lase lucruri în consignaţie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casă”.
Cum poate un primar să aibă o avere de zeci de milioane de euro, când el are salariu de 30 de milioane de lei vechi?
„Cazul meu e în felul următor: eu stau în acelaşi apartament, nici măcar n-am avut megalomania să mă mut. În declaraţia mea de avere e neschimbat. E totul cu ce-am avut din urmă. Am avut şi diverse mici activităţi economice, care am mai câştigat nişte bani, care sunt trecute în declaraţia de avere, care n-au legătură. Nu există nici o legătură între contractele din primărie şi cineva posibil din spiţa a şaptea să fie din familia mea”.
Procurorii spun că aţi luat mită 30 de milioane de euro...
„Da. Este o mită foarte consistentă. Într-adevăr. Este compusă din opt ani în care am făcut revelioanele şi am adus sponsorizări la primărie. Nu bani, ci alimente. Alimentele s-au transpus în nişte valori, s-au adunat pe opt ani şi se consideră că am luat mită acele băuturi, mâncăruri, care eu am făcut-o pentru oameni. Am dus 40 de TIR-uri de apă la sinistraţii din Botoşani, printr-un contract de sponsorizare de la un privat cu primăria. Şi primăria a dus apa. Este pus în rechizitoriul meu. Am făcut un aghiasmatar pentru o biserică, a costat trei-patru sute de mii de euro… tot prin sponsorizare. E considerată mită. Eu n-am luat bani de undeva. Omul respectiv a dat prin contract de sponsorizare. Omul respectiv, având probleme cu o evaziune destul de mare, când i s-a spus să scrie, a scris. Vedeţi cu ce ne întâmpinăm astăzi?”.
Dumneavoastră ce sentiment aţi avut când v-aţi trezi cu mascaţii la poartă?
„Un sentiment de normalitate şi de agitaţie. Un pic frică, un pic nedumerire. Nu atât pentru mine, cât pentru cei care eram în casă. Mi-ar fi plăcut să mă cheme acolo şi să mă oprească acolo. Au fost la mine, s-au dus şi peste băiatul meu în casă… La ce v-aţi gândit în prima noapte de arest? A fost greu? Şi prima, şi a doua, şi a treia… toate sunt complicate. Nu-mi venea să cred că se întâmplă lucrurile astea, dar, zic: „Bă, aşa este viaţa!“. Stăteam să mă gândesc: „Bă, unde am greşit, ce am greşit?“, că am o părere destul de bună despre mine. Dar, degeaba, poţi să fii şi bun, tot te ia… Cât am fost în arest la domiciliu m-am uitat la un film din anii ’50, din Italia. Anumiţi procurori se pusese pe mafie. Nu-i prindeau. Şi au văzut legăturile lor cu anumiţi oameni de afaceri. Şi vorbeau procurorii: „Hai să-l luăm şi pe X“. „Păi, da, dar n-are nicio problemă“. „Nu contează, hai să-l luăm să-l băgăm jos, că până la urmă o să ne spună ceva“. Domn’e sunt de acord că DNA trebuie să existe. Sunt de acord că s-au făcut multe nereguli în România. Dar pentru ce trebui să fii traumatizat în arest preventiv? Păi ce, eu fugeam? Eu am avut opt dosare penale în 15 ani. Dacă pe fiecare dosar penal făceam câte o lună, înseamnă că înnebuneam, o luam cu capul. Eu cred că arestul preventiv este cea mai mare prostie. Mai departe…, anchetele procurorilor – bune, proaste – nu le discut. Vedem, mergem în instanţă, ne judecăm... Chiar şi cu tendinţe politice le accept. Dar nu întâi mă omori, îmi tai un picior, şi după aceea îmi spui că a fost o greşeală”.
Cum e atmosfera în arest? Toată lumea iese traumatizată de acolo…
„Domn’e, nu ştiu dacă ieşi traumatizat, dar e foarte rău. Şi vă spune un om care e învăţat să suporte. Ce e cel mai rău? Suprafaţa aia mică. Sunt 12 metri pătraţi în primul rând. 6 metri sunt paturile. Un metru toaleta şi mai ai trei metri. Despre ce vorbim? Te sufoci. Noroc că unii mai stau în pat. Eu nu stăteam nici 10 minute în pat. Câţi eraţi în cameră? Opt. La noi în cameră au fost trei primari, un procuror… Cu ce primari aţi mai fost? Cu Mazăre. Şi cu primarul de la Brad, unde e Arpechimul”.
Vă gândiţi să vă întoarceţi la primărie, să mai candidaţi?
„Domn’e, nu ştiu ce să vă zic. Ştiţi, eu am primit vreo 500 de scrisori în arest. Şi din ţară, dar foarte multe din Sectorul 5. Când văd ce se întâmplă acum, mă doare inima, că am muncit 15 ani. De ce să mint că nu mă gândesc? Mă gândesc. Mă doare. Sunt şi nervos, şi supărat… nici nu ştiu să găsesc toate cuvintele necesare pentru ceea ce mi s-a întâmplat”.
Citiți mai multe pe adevarul.ro.
