Cum încearcă șoferii să scape de amendă. Scuzele amuzante
Șoferii și polițiștii sunt ca șoarecele și pisica. Cei din urmă abia așteaptă să-i prindă cu vreo neregulă, iar conducătorii auto încearcă din răsputeri să-i fenteze. Atunci când sunt opriți vin cu scuze care mai de care mai amuzante.
Totul până la permis. Așa își spun șoferii, care-și apără carnetul de conducere prin orice modalitate.
Astfel că atunci când sunt opriți de agenți pentru vreo neregulă inventează orice ca să scape doar cu un avertisment.
Urgențele medicale sunt la ordinea zilei
”Vin cu fel de fel de scuze, multe dintre ele penibile. Spre exemplu, mi-a spus unul că și-a uitat copilul la grădiniță. L-am întrebat la ce oră trebuia să-l ia și mi-a zis că la ora 14.00, în condițiile în care era 19.30. Cele mai multe scuze sunt legate de urgențe medicale, că se grăbeasc la spital sau că fac pe ei, deci obligatoriu bagă boala. Am auzit toate scuzele din lume, iar unii parcă își bat joc de inteligența mea”, ne-a mărturisit unul dintre ofițerii de la Brigada Rutieră, care lucrează în sistem de 20 de ani.
Spuneți adevărul ca să fiți iertați
El îi sfătuiește pe șoferi să spună adevărul, să recunoască că au greșit și să aibă o atitudine civilizată. Asta îi va salva de la amendă și permis suspendat.
”Atunci când văd că șoferul recunoaște sunt gata să aplic avertismentul, nu sunt călăul lor, omul negru”, precizează polițistul.
Marian Godină, fost agent de Circulație, la Brașov, are și el povestea lui, pe care nu o va uita niciodată. L-a oprit pe un șofer care făcea slalom și schimba bezile des, fără să semnalizeze. Când l-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva de merge haotic, bărbatul i-a răspuns că face pe el.
Godină: ”Nu l-am crezut și a făcut pe el”
”Şoferul mi-a dat actele iar eu am plecat spre maşină pornit să scriu sancţiunea. Omul a coborât după mine şi văzând că nu mă poate îndupleca, a început să urle: ”dom'le mă c.. pe mine! Chiar nu înţelegi?” Poate că par neînţelegător, dar auzisem abureli d-astea de prea multe ori. Oricum şoferul asta se prefăcea foarte bine, avea privirea gravă, ochii uşor bulbucaţi, până şi venele de pe tâmplă erau mai proeminente şi se agită destul de tare. L-am rugat să meargă în maşină însă a zis că nu poate sta jos. Trebuie să spun că în meseria asta există ceva ce se numeşte fler. Ei bine, flerul meu îmi spunea că omul joacă teatru, chiar mă amuza cum se manifestă şi la ce nivel se cobora pentru a scapa de o amendă. În timp ce scriam procesul-verbal, mai aruncam câte-o privire la şoferul agitat care continuă sceneta, impreunându-şi picioarele aşa cum făceam toţi când eram mici şi preferam să ne abţinem decât să nu ducem în casă şi "să nu ne mai lase afară dacă am intrat". La un moment dat teatrul s-a sfârşit. Văzând că nu "pun botul" la scena lui ieftină, omul a intrat cuminte şi resemnat în maşină şi a aşteptat. M-am dus şi eu, cu procesul-verbal completat. Rămăsese să bifez amendă sau avertisment, voiam să văd atitudinea de final. Şoferul era în maşină cu geamul închis. Când m-a văzut, a deschis puţin geamul, fără să mai spună nimic. Era iarnă...în maşină lui era cald... afară era frig. Aerul cald, din interior, a ieşit rapid prin mică deschizătura a geamului. Am bifat avertisment, cu mâna treamurândă. Bietul om făcuse ceea ce ar fi trebuit să fac eu pe el... pe fler.”
