Cum se fraudează angajările la stat. Mărturii ale unui tânăr dat afară de Guvernul Grindeanu
Un tânăr antreprenor, angajat în 2012 de statul român pentru a dezvolta un site de recrutare de forță de muncă pentru sistemul bugetar, face dezvăluiri din interior referitoare la modul în care sunt selectați salariații la stat. Acesta a prezentat pe contul său de socializare cinci metode folosite de instituții pentru selectarea angajaților pe bază de nepotism.
Cristian Botan a fost considerat genial de Guvernul Ponta, motiv pentru care a fost recrutat în vederea realizării unui portal web de recutare a personalului din sistemul bugetar. El a fost păstrat și de Guvernul Cioloș, dar a fost pus pe liber de Executivul Grindeanu, care nu l-a mai considerat util, în ciuda rezultatelor remarcabile pe care le-a obținut proiectul său.
„Contrar tradiţiei, fără a costa câteva milioane de Euro, portalul posturi.gov.ro a devenit cel mai accesat site guvernamental, cu mai bine de 2.3 milioane vizitatori unici şi 68 milioane vizualizări ale anunţurilor. A fost recunoscut drept exemplu de bună practică în cadrul Conferinţei Internaţionale Anti-Corupţie din Brazilia (2012), la Summitul Open Government Partnership de la Londra (2013), iar ca urmare a creării acestuia am avut onoarea de-a fi inclus în topul New Europe 100 al celor mai importanţi inovatori din Europa Centrală şi de Est, realizat în parteneriat de Res Publica, Google, Financial Times ş.a. (2014)”, spune tânărul, care, la doar 29 de ani are un CV impresionant.După experiența muncii la stat, Botan a tras niște învățăminte, pe care le transmite și altora prin intermediul contului său de socializare. El a identifiat cinci metode prin care sunt fraudate concursurile de angajare pentru ocuparea posturilor vacante la stat. Scopul acestor simulacre de concursuri este de a arăta tuturor că procesura e complet transparentă și că oricine are șansa de a obține posturile cu pricina. În realitate, doar persoanele promovate pe criterii politice, rude sau cunoscuți ai șefilor din instituții, promovează astfel de examene. Iată care sunt metodele, așa cum le descrie Cristian Botan!
„Metoda 1: Timpul alocat pentru înscrieri – se stabileşte un interval cât mai scurt pentru depunerea dosarelor, astfel încât concurenţa să fie cât mai redusă. Acest interval este uneori de numai 5 zile, incluzând sfârşitul de săptămână. Rămân astfel 3 zile în care candidaţii de bună-credinţă trebuie să vadă anunţul, să-şi adune documentele necesare dosarului şi să se deplaseze fizic la instituţie pentru a-l depune. Ca regulă de lucru, e mult mai simplu să fraudezi un concurs cu 3 candidaţi, decât unul cu 39 (apropo de postul de la Senat despre care v-am scris cu câteva zile în urmă).
Metoda 2: Studiile necesare – se aleg domenii de studiu care n-au nimic de-a face cu activitatea funcţiei pentru care se organizează concursul. Spre exemplu, pentru funcţia de inspector la Compartimentul Relaţii cu Publicul al unei primării din judeţul iaşi se admit studii superioare în domeniul geografie. La fel şi pentru funcţia de consilier la Compartimentul Evidenţă Asiguraţi, Carduri şi Concedii Medicale dintr-o casă judeţeană de asigurări de sănătate.
Metoda 3: Documentele necesare pentru dosar – se solicită adeverinţe, certificate, atestate sau diplome a căror obţinere depăşeşte calendarul stabilit pentru depunerea dosarelor. În absenţa acestor documente, dosarul este respins, iar ca o „pură coincidenţă” este destul de probabil ca unul dintre contracandidaţi să aibă deja toate aceste documente pregătite.
Metoda 4: Subiectele pentru proba scrisă – se stabileşte o bibliografie cât mai complexă, menită a descuraja candidaţii de bună-credinţă. Spre exemplu, pentru un post de director general în cadrul unui minister (concurs care se desfăşoară în această perioadă, de altfel), bibliografia cuprinde 29 legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru şi regulamente europene. Am făcut un exerciţiu simplu şi am adăugat toate cele 29 documente în acelaşi fişier Word, cu font Times New Roman de 12, la spaţiere de un rând. Rezultă 2.377 pagini (898.741 cuvinte, 5.489.741 semne) pe care trebuie să le înveţi în cele 12 zile stabilite între momentul în care postul a fost scos la concurs şi ziua în care susţii proba scrisă, adică o medie de 198 pagini/zi. Dacă totuşi te încăpăţânezi să încerci, atunci ia în calcul faptul că este destul de posibil ca unul dintre contracandidaţii tăi să aibă deja cele câteva subiecte de concurs posibile, adică va învăţa cam o pagină pe zi, iar acest lucru îi va fi mai mult decât suficient pentru a obţine punctaj maxim la proba scrisă.
Metoda 5: Interviul – se departajează candidaţii chiar şi la doar câteva puncte, suficiente însă pentru ca postul să meargă în direcţia prestabilită. O situaţie interesantă este aceea în care unul dintre candidaţi lucrează deja în instituţie sub o formă contractuală (detaşat, angajat temporar ş.a.) şi se prezintă pentru a fi intervievat „independent” de oameni care-i sunt deja colegi de câteva luni sau uneori chiar de câţiva ani. Contestaţia faţă de rezultatul interviului este inutilă, dat fiind că nu poţi compara prestaţia ta faţă de cea a contracandidatului care a obţinut postul. Acestea sunt doar câteva dintre modalităţile simple prin care angajările în sectorul public sunt fraudate. Dacă astăzi ne este dat să remarcăm starea precară a sistemului nostru de sănătate, absenţa autostrăzilor, condiţiile deficitare din învăţământ, calitatea scăzută a serviciilor prestate de instituţiile noastre publice, dacă nu există jurnal de ştiri în care să nu fie prezentat cel puţin un caz de corupţie, atunci toate acestea sunt în fapt consecinţele principiilor greşite pe baza cărora se obţin posturile la stat”.
