Descoperire istorică a biologilor români: o plantă nouă în flora planetei
Terra are o plantă nouă, descoperită în Dobrogea de doi biologi români în anul 2014. În ultimii trei ani, noua specie a fost analizată la nivel genetic de specialiști de talie mondială pentru a i se confirma unicitatea. Pentru descoperirea lor, biologii și-au rezervat dreptul de a-i conferi un nume. Așa că, de acum înainte nu-l uitați pe acesta: Aerelul dobrogean. Pe cel științific, Ferula mikraskythiana, lăsați-l în seama experților!
Biologul Matis Attila este cel care a făcut o descoperire demnă de almanahurile științifice. Dar nu este la prima descoperire de acest gen, botanistul adăugând pe lista premierelor o specie nouă pentru flora României, dar și redescoperirea după o sută de ani specia simbol a Munților Rodnei, Saussurea porcii.
Mátis Attila și colega sa Havadtői Krisztina se aflau în mai 2014 în Rezervația Pădurea Dumbrăveni (sudul Dobrogei), unde evaluau starea de conservare a habitatelor, într-un proiect al Societății Ornitologice Române. Când au găsit planta, biologii au reușit doar să o încadreze în familia Apiaceae, din care mai fac parte morcovul, pătrunjelul, mărarul. „Nici măcar genul nu a fost posibil de identificat exact, pe baza determinatorului care conține toate speciile de plante cunoscute în flora României, așa că ne-am dat seama repede că avem de a face cu ceva inedit, dată fiind morfologia distinctă a frunzelor. Segmentele terminale ale frunzei erau liniare și pețiolate, nu semănau cu nimic cunoscut de la noi. Niciunul dintre cele patru exemplare găsite inițial nu era înflorit”, își amintește Mátis Attila.
În acel sezon, biologul a verificat plantele de mai multe ori pentru a înțelege cu ce are de a face. „Când am revizitat locul la sfârșit de sezon, în septembrie, a ieșit la iveală că planta are un ciclu de viață special, cu reproducere în sezonul serotinal: frunzele apar în mai, se usucă la sfârșit de iunie, iar inflorescențele fără frunze apar în august și fructifică în septembrie. Aceste inflorescențe complexe sunt uriașe (până la 1,7 m), caracteristice familiei Apiaceae (numite și Umbelliferae)”, povestește Mátis Attila.
Biologii au colectat frunze și au încercat să identifice genul. Au căutat specii similare în flora țărilor vecine. În zadar. Biologul Bartha László de la Universitatea Babeș Bolyai (Institute for Interdisciplinary Research in Bio-Nano-Sciences) Cluj a efectuat o investigație genetică folosind materialul colectat și astfel a fost identificat genul la care aparține noua specie. Este vorba de genul Ferula (denumirea populară: aerel), spun reprezentanții Societății Ornitologice Române.
Expertul în fitogeografie Alexandru S. Bădărău, de la UBB Cluj, a sugerat legătura cu o specie aparte de umbelifer, numită Eriosynaphe longifolia, din flora Rusiei și a Ucrainei. Specia are un areal îndepărtat de Dobrogea, dar similar în morfologie. Crește în stepele aride din regiunea vestică a Kazahstanului, prin sud-estul Rusiei și până în nordul peninsulei Crimeea. Despre această specie există foarte puține informații, așa că a fost contactat Sramkó Gábor din Ungaria. Acesta se afla în Rusia la momentul potrivit, a luat legătura cu colegii ruși și a colectat mostre din specia respectivă în zona râului Volga, în 2015. Noile analizele genetice au dovedit că ambele specii aparțin genului Ferula.
Investigațiile au continuat și pe teren. În perioada 2015-2016 Mátis Attila a efectuat mai multe vizite în Rezervația Pădurea Dumbrăveni, împreună cu colega Szabó Anna (UBB Cluj), pentru a aduna date morfologice necesare pentru distincția speciei noastre de cea rusească. Analizele comparative pentru morfologia fructelor (esențiale din punct de vedere taxonomic în cazul plantelor umbeliefere) au fost realizate de Thomas Kuhn (UBB Cluj). Rezultatele au fost publicate în revista Phytotaxa, cea mai relevantă în materie de descriere a speciilor noi de plante.
Exemplarul pe baza cărei a fost descrisă noua specie (holotip) este depusă la ierbarul din Grădina Botanică "Alexandru Borza" din Cluj-Napoca.
Ce denumire va avea noua plantă?
„Specia nouă a fost botezată Ferula mikraskythiana. Denumirea aleasă de noi pentru specie se datorează faptului că, din câte cunoaștem la momentul actual, este o specie endemică Dobrogei, cu areal foarte restrâns (singura populație de 172 de indivizi este localizată în Rezervația Pădurea Dumbrăveni), iar de aici vine și epitetul specific mikraskythiana – care se referă la denumirea în greaca veche a regiunii cunoscute azi sub numele de Dobrogea: Mikrá Skythia (Μικρὰ Σκυθία), în română Sciția Mică. În contrast, specia rusească înrudită cu ea crește în regiunea cunoscută cândva ca și Sciția Mare (stepa ponto-caspică din Rusia, Ucraina și Kazahstan)”, a declarat biologul Mátis Attila.
Pentru denumirea populară, propunerea biologilor este: aerel dobrogean.
Viitorul aerelului dobrogean
Totul a durat aproape trei ani, timp în care biologii au făcut morfometrie, analiză genetică, colaborare cu mai mulți experți, prelucrare de date, plus procesul de publicare a articolului științific, care poate dura între 6 și 18 luni.
Biologii au mai căutat specia și în alte situri din Dobrogea, dar nu au mai găsit alte populații. Astfel, în momentul de față, specia este clasificată conform regulamentului IUCN ca specie Periclitată (Endangered). „Specia a supraviețuit în câteva pajiști stepice foarte bine conservate, care se formează pe pante abrupte, ca niște enclave în pădurea Dumbrăveni. Tocmai datorită izolării și a protecției oferite de pădure, au rezistat aceste plante. Turmele enorme de oi, care de altfel au distrus prin suprapășunat majoritatea pajiștilor stepice din restul Dobrogei, sunt principalul inamic al unei astfel de plante. Fără oi, s-a păstrat compoziția și structura specifică stepelor de odinioară în aceste enclave, care reprezintă un refugiu pentru multe specii stepice rare”, crede Mátis Attila.
Specii noi de plante sunt descrise zilnic cu zecile din zonele tropicale mai greu accesibile, dar descoperirea unei specii noi de plantă în Europa se întâmplă rar zilele noastre, pentru că aici cercetările au o istorie vastă și majoritatea zonelor au fost explorate destul de bine.
Această descoperire adaugă o nouă specie endemică de valoare incomensurabilă la patrimoniul natural național și subliniază câteva aspecte esențiale pentru autorități și custozii de arii naturale protejate:
- importanța cercetărilor floristice, faunistice și de ecologie, cu aplicabilitate în eforturile de conservare
- importanța colaborării extinse între specialiștii biologi/ecologi, pe plan național și cu cei din țările vecine, pentru a asigura conservarea speciilor și habitatelor care transcend granițele
- importanța deosebită a ariilor naturale protejate din România și asigurarea statutului favorabil de conservare a speciilor și habitatelor pentru care au fost desemnate, prin aplicarea reală a măsurilor din planurile de management.
