Fotografii de colecție. Locul unde Arhiepiscopul Pimen s-a simțit ca în Rai. Plecase de mulți ani de acolo
Se spune că ”omul sfințește locul, apoi cheamă popa să o facă”. În cazul părintelui Pimen lucrurile au fost mai simple. El a fost cel care s-a asigurat că locul pe care l-a iubit cel mai mult în timpul vieții a înflorit pe zi ce trece sub oblăduirea lui. La Putna, Arhiepiscopul Pimen s-a simțit ca în Rai și, deși, plecase de mulți ani de acolo, sufetul său rămăsese captiv între zidurile mănăstirii.
Arhiepiscopul Pimen slujea și trăia de ani buni la Mănăstirea ”Sfântul Iona cel Nou”, din Suceava, însă locul drag inimii lui era altul.
Dacă-l întrebai unde i-a plăcut cel mai mult să trăiască îți răspundea fără să stea pe gânduri: la Putna.
”În perioada cât am fost ghid la Mănăstirea Putna am avut cele mai mari satisfacții sufletești, pentru că acolo trebuia să prezint ceea ce era în muzeu: opere de artă, opere ale credinței noastre. Istoria Putnei este istoria neamului nostru românesc. Și sigur am avut această satisfacție că la Putna fac cunoscută adevărata istorie și geografie a pământului și țării noastre românești. Mă întreabă un bătrân, cadru didactic pensionar, în fața bustului lui Ștefan cel Mare, lucrat de Oscar Hein, slăvitul voievod fiind înfățișat într-o stare de mare încordare sufletească: <<Mi se pare că Ștefan cel Mare este foarte supărat. De ce părinte>>? Zic: <<Dacă Ștefan cel Mare ar vrea să organizeze un drum până la cetățile de pe malul Nistrului și e gata să se pornească deodată ar auzi: Măria Ta, ți-ai luat și pașaportul? S-ar da jos de pe cal și s-ar întreba: Cum, să mă duc pe pământul țării mele cu pașaport?!>> Mănăstirea Putna a fost mereu cunoscut drept un loc deschis către tineri. Foarte multe cadre didactice, care veneau cu grupurile și înnoptau în comuna Putna, spuneau: părinte vrem să ne spovedim. Nu ne-am spovedit de mici copii. Atunci îi spuneam Părintelui Iachint (Unciuleac): <<Bădie (că era mai mare ca mine) – du-te și spovedește, că rămân să ghidez eu>>. Așa se făcea atunci catehizarea. Mergeam în fața broderiei Buna Vestire. Spuneam: <<Uite, Arhanghelul Gavriil vestește Maicii Domnului că va naște pe Fiul lui Dumnezeu prin adumbrirea Duhului Sfânt. Maica Domnului n-a înțeles, fiind o taină, o taină venită de la Dumnezeu, a spus: Fie mie după cuvântul tău. Vă place această înfățișare? Iată ce înseamnă ascultarea de cel mai mare: de Dumnezeu, de părinți și la școală>>, a povestit Arhiepiscopul Pimen, pentru basilica.ro, în ultimul său interviu acordat în august 2019, când a împlinit 90 de ani.
Părintele Pimen a vorbit despre dosarul său de la Securitate
Acesta a vorbit atunci și despre dosarul său de la CNSAS, în care apare că a fost colaborator al Securității.
”Putna, fiind zonă de frontieră, era în vizorul Securității. Nu putea veni oricine în această localitate, ci trebuia să aibă un document special. De aceea, trebuia să fiu foarte atent și pentru a nu greși aveam nevoie de sfat. Și atunci, la fiecare două săptămâni, cel mult trei, mergeam la Iași, la Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iustin și spuneam: a venit cutare, m-a întrebat aceasta și am răspuns aceasta sau vreau să fac acest lucru, se poate face așa sau se poate face așa. Niciodată nu am ieșit din cuvântul Înaltpreasfinției Sale și l-am avut ca pe unul dintre sfătuitori, mai ales în vremea aceea. Așa am crezut că trebuie lucrat: să fiu ascultător. Și mi s-a spus de către Securitate: <<părinte, dacă semnalați un pericol pentru securitatea națională, să ne înștiințați>>. Și le-am răspuns că dacă este vreun pericol pentru securitatea națională, nu le spun lor ci, potrivit rânduielii noastre bisericești, Patriarhului, iar Patriarhul spune Procurorului General al Statului. Dar n-am văzut nici o manifestare dușmănoasă, periculoasă, pentru Securitatea Statului. Și a fost foarte greu…De exemplu, a venit în perioada aceea la mănăstirile Sucevița, Voroneț, Humor și Moldovița un grup de fotografi străini, pentru un album care urma să fie editat în cadrul UNESCO. Au terminat lucrarea și și-au manifestat dorința să viziteze Putna. M-am pregătit să-i întâmpin, cu jumătate de ceas mai înainte de ora anunțată, însă, mai înainte cu vreun sfert de oră, vine o persoană pe o motocicletă cu ataș, întoarce în fața mănăstirii și pleacă. Eram obligat să iau numărul motocicletei, însă nu am făcut lucrul acesta. Când am intrat cu delegația în pridvorul bisericii pe ușa de sud, pe ușa din nord a intrat și persoana ce a venit cu motocicleta și la unul dintre străini i-a strecurat un plic în buzunar. Am observat lucrul acesta, dar am mers înainte și am explicat la mormânt, la muzeu și a urmat apoi o tratație, după cum era rânduiala. La vreo două ore după ce au plecat, a venit informatorul din cadrul partidului și m-a întrebat dacă am văzut ceva deosebit. Și i-am spus că nimic. Acel agent al securității sigur a fost ascuns undeva și a văzut, însă fiind și el român nu a spus: <<Părinte, de ce minți?>>, ci a tăcut și el! Ăștia erau oamenii cu adevărat români în timpul regimului comunist”, a povestit părintele.
Părintele Pimen a fost șicanat mereu de Securitate
Dar aceasta nu a fost sigura șicană de care a avut parte pe timpul regimului comunist. Era tot timpul în vizorul Securității și spus testelor, pentru a vedea dacă pot avea încredere că este ”turnător”.
”Altădată, m-au pus să-l provoc la discuții pe un fost funcționar la ambasada americană, Radu Băncescu. Și mă tot eschivam, ba că nu l-am întâlnit, ba că era grăbit, ba că ar avea o rezervă față de mine. Și el aflând, foarte supărat le-a zis: <<Ce mă tot sâcâiți!? L-ați pus pe starețul de la Putna să mă tragă de limbă>>! Când au auzit cei de la Securitate, au raportat și șefului mare de la București și au consemnat despre mine: „A trădat legătura cu noi”! E scris în dosarul meu de la CNSAS. Când trădezi legătura cu ei urmează un glonț sau închis. Și un an de zile au insistat la părintele Mitropolit să fiu mutat de acolo și el tot întreba: <<Dar ce-a făcut?>> Și ei nu spuneau că nu le-am dat informații, ci că am avut ieșiri față de străini. Și, până la urmă, sigur că am plecat, la Văratec, într-o mașină pusă la dispoziție de ei, cu câteva haine și cărți. Nici nu eram sigur că voi ajunge la destinație. La Văratec am avut un fel de domiciliu forțat. Și a venit cineva și mi-a spus: <<Nu ai voie să ai legătură cu nimeni. Doar la biserică și la camera unde ești găzduit>>. Eu am spus: <<Dacă sunt așa periculos, atunci puneți-mi cătușele pe mână>>! Și am plecat din fața lui. Nu a fost ușor în acele vremuri”, își amintea blândul părinte, la ultima lui aniversare pe pământ. Peste doar trei luni urma să împlinească 91 de ani.
Părintele Pimen a murit pe patul de spital infectat cu coronavirus
Despre părintele din Moldova se spune că a fost smerit, și-a iubit țara și pe Dumnezeu și i-a învățat pe tineri să crească în biserică și Bisericii să le fie aproape.
Arhiepiscopul Pimen Zainea a murit miercuri, 19 mai, pe patul de spital. Se afla internat de mai bine de o lună la Institutul de Boli Infecțioase ”Matei Balș”, din Capitală, unde fusese adus de urgență cu elicopterul.
Era infectat cu coronavirus, după ce oficiase chiar și slujba de Înviere, iar vârsta înaintată și bolile cardiace de care suferea l-au doborât, deși medicii au făcut tot ce le-a stat în putință ca să-l salveze.
I-au administrat chiar și plasmă, de la bolnavii vindecați cu anticorpi. Nimic nu l-a mai făcut bine, pentru că Dumnezeu îl aștepta la El.
Citește și:
