Istoria Sfântului Andrei, apostolul întemeietor al ortodoxei pe teritoriul țării noastre.
În Evanghelie, despre sfântul Andrei ni se arată doar că a fost primul chemat de Hristos ca să-i fie ucenic și primul care l-a urmat ca ucenic. Despre faptele sale după Înălțarea la Ceruri a Domnului nostru Iisus Hristos nu este scris mai nimic în cartea Faptelor Apostolilor. Ceea ce știm despre cel care a adus creștinismul pe teritoriul României am aflat din diverse scrieri și mărturii istorice.
Care sunt faptele Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul țării noastre
Ceea ce știm despre cel care a adus creștinismul pe teritoriul României am aflat din diverse scrieri și mărturii istorice. Scriitorul Origen (185 - 254) ne arată într-o lucrare la care nu mai avem acces în ziua de astăzi, dar care este citată îna alte lucrării mai târzii, că în cadrul Sinodului Apostolic ucenicii lui Hristos și-au împărțit zonele în care vor vesti Evanghelia iar lui Andrei “i-a căzut” Scythia. Și alți istorici din primele secole, precum Eusebiu de Cezareea sau Eucherius de Lugdunum, îl plasează pe Andrei în Scythia și despre care me mărturisesc că “Andrei a îmblânzit Scythia prin predica sa”. De asemenea, un calendar gotic de la jumătatea secolului al 4-lea îl prăznuia deja pe sfântul Andrei drept evanghelizatorul Scythiei. Alte lucrări mai târzii menționează aceleași lucruri despre Sfântul Andrei cel întâi chemat, adăugând și faptul că după Scythia a urmat Achaia unde, la Patras, ocrotitorul țării noastre a fost martirizat.
Trebuie amintit și faptul că Sfântul Andrei purta nume grecesc (Ἀνδρέας, “curajosul”), fără corespondent în ebraică sau aramaică și că teritoriul israelit unde era născut cultura elenistică era bine ancorată, iar dialectul comun al limbii grecești, koine, era bine cunoscut. De altfel, Ioan evanghelistul ni-l prezintă ca mijlocitor al unor elini înaintea lui Hristos (12, 20-22) și deci familiarizat cu cultura elenă, acest lucru ducându-ne logic la concluzia că i-a fost relativ la îndemână să intre în legătură cu coloniile grecești de pe teritoriul Dobrogei e astăzi.
Ce ne spune tradiția populară despre Sfântul Apostol Andrei
Tradiția populară din Dobrogea ne povestește despre trecerea Apostolului Andrei prin Dobrogea: “Sfântu’ (Andrei) când a vinit, ci c-a vinit pă jos c-un băţ în mână. El n-a stat mult, fo două zile, dac-a stat şi, când a plecat, a plecat fără băţ. Spune că i-a fost seti, ş-a fost dat cu băţu-n stâncă ş-a ieşit apă. A tot chicurat pân-a stat. Bătrânii aşa spune”. Tot despre faptele sfântului Andrei aflăm că “lumea era foarte tulburată de haitele de lupi ce mişunau în tufişurile de lângă Dunăre şi Bărăganul nostru. Şi Apostolul, având darul vindecărilor şi, mai ales, al minunilor, a vindecat rănile multora şi prin rugăciuni lega gura lupilor, apărând pe oameni şi vitele lor şi toţi îl aveau de sfânt şi de mare ocrotitor”. Din colindul Sfântului Andrei, a cărui tradiție se pierde în negura timpurilor, aflăm chiar faptul că Decebal, regele de atunci al Daciei a îngenuncheat înaintea Sfântului iar, Împăratul Traian a venit să-i ceară sfatul Sfântului dar nici măcar nu a descălecat.
Ce s-a întâmplat cu Sfântul Apostol Andrei după ce a fost martirizat
După ce a fost martirizat pe crucea în formă de X în orașul Patras din provincia Aheia, rămășițele sfântului Andrei au rămas în oraș până în anul 357 când Împăratul Constantius al II-lea (337-361), unul din fii sfântului Constantin cel Mare care i-a urmat la tron, le-a adus la Constantinopol și le-a așezat în Biserica “Sfinții Apostoli”.
La prima cădere a Constantinopolelui, când soldații cruciați ai bisericii apusene au luat în stăpânire orașul, a urmat trei zile de un jaf nemaivăzut până atunci, zile în care orașul a fost lipsit de cele mai scumpe odoare ale sale. Cu această ocazie, moaștele sfântului Andrei au fost duse în catedrala din Amalfi de către cardinalul Pietro di Capua. În anul 1462 când sultanul Mehmed al II-lea (1451-1481) a cucerit Peloponezul, despotul Toma Paleologul a trimis cinstitul cap la Roma unde a fost așezat în Bazilica San Pietro. După cinci sute de ani, în septembrie 1964, papa Paul al 4-lea a făcut gestul surprinzător de a înapoia odorul bisericii din Patras unde poate fi venerat și în ziua de astăzi.
Cinstitul Cap al Sfântului Andrei “a vizitat” România de două ori, în 1996, cu ocazia hramului Catedralei Metropolitane din Iaşi, Sfânta Cuvioasă Parascheva și în anul 2011 la prăznuirea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, ambele ocazii fiind mijlocite de Preafericitului Părinte Patriarh Daniel
În urmă cu mai puțin de 20 de ani s-a descoperit o lucrare din secolul al 5-lea, Istoria nevoinţelor apostolice în zece cărţi, în care se scrie că împreună cu Sfântul Apostol Andrei, în Scythia Minor ar fi predicat şi Sfântul Apostol Filip, acesta fiind un motiv din care putem concluziona că datorită lor, a ucenicilor lor, a predicilor și a hirotoniilor pe care le-au făcut pe aceste pământuri creștinismul românesc este preroman iar românii se pot considera pe bună dreptate unul din cele mai vechi popoare creștine din lume. În sprijinul acestor concluzii vine și prezența episcopilor dobrogeni la primul sinod ecumenic de la Niicea (325). Alte mărturii se găsesc în terminologia bisericească a limbii române sprijinite și de săpăturile arheologice dar și în existența unui număr însemnat de martiri creștini.
De ce sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei
Sărbătoarea sfântului Andrei a devenit sărbătoare națională 23 iulie 2012 prin legea numărul 147 promulgată de președintele României prin decretul nr. 517/20 iulie 2012 și este o recunoaște legală a venerației pe care poporul nostru o poartă apostolului întemeietor.
