Mărturii șocante: «Mi-am dus copilul la spital pe picioare şi l-am luat în sicriu»
Un pătuţ plin cu jucării de pluş stă părăsit într-un colţ al camerei în care, cu numai câteva zile în urmă, se auzeau râsete de copil. Pentru că, acum, micuţa Alexandra ne zâmbeşte din Cer. Fetiţa de numai un an şi şapte luni, adusă la spital cu roşu în gât, a murit în urma unei banale perfuzii cu glucoză.
„Mi-au omorât copilul! Ne-au distrus pe viaţă”, sunt cuvintele sfâşietoare ale tatălui care nu-şi mai doreşte decât un singur lucru – vinovaţii să plătească. „Alexandra a fost un copil sănătos, vesel, energic şi plin de viaţă. Este imposibil să fi suferit de vreo afecţiune, iar noi să nu fi ştiut”, ne spune Iulian, cu ochii în lacrimi. „Joi, pe 4 august, fetiţa a făcut febră şi i-am dat panadol şi nurofen. Părea o banală răceală”. Nimeni nu s-ar fi gândit că numai peste câteva zile copila avea să fie înmormântată.
A doua zi starea Alexandrei s-a înrăutăţit. Avea în continuare febră, nu mânca şi o durea gâtul. „La ora 10 jumătate noaptea eram la Budimex, însă copilul nu a fost considerat un caz urgent. Era foarte aglomerat şi nu am vrut să pierdem timpul. Aşa că ne-am dus la o clinică privată unde i s-a stabilit şi diagnosticul - amigdalită acută”. Astfel că Alexandra a primit acelaşi tratament pe care i-l administraseră şi părinţii acasă. Sâmbătă totul părea că revine la normal, însă bucuria părinţilor nu a durat mult. „Duminică a făcut din nou febră mare, avea 39 de grade. Aşa că am sunat pediatrul, i-am spus despre ce este vorba, iar medicul ne-a îndreptat către Spitalul Victor Babeş”.
Ajunşi la Victor Babeş părinţilor li se spune că laboratorul e închis duminică, iar medicii mare lucru nu au ce să facă. „Mi-au spus că o pot interna, însă tot luni urmau să-i facă analizele. Aşa că, decât să stea degeaba o noapte în spital, mai bine stă cu noi acasă”, ne spune tatăl. „Am luat-o pe semnătură, iar doctorii ne-au spus că, dacă se simte în continuare rău, să revenim. Şi ne-au prescris tot medicamente împotriva febrei plus un antibiotic”. Însă nu avea să treacă decât o oră jumătate până când Alexandra să ajungă din nou la spital. „Ne-am întors pentru că fata era palidă şi îi era foarte rău. I s-a pus o mască cu oxigen şi i-au făcut o perfuzie cu glucoză”, ne mai spune Iulian.
Daniela, soţia lui, îşi aminteşte cum o ţinea pe Alexandra în braţe. „Imediat după ce i-au pus perfuzia, fata a început să se simtă rău şi a leşinat”, ne spune femeia. De fapt, fetiţa intrase în comă diabetică,. „Asistentele s-au speriat, medicii la fel. Şi i-au mai pus o perfuzie cu glucoză. În cabinet era o debandadă totală. Asistentele ţipau una la alta, o doctoriţă ţipa la ele, apoi a mai venit un medic. Fiecare încerca să facă ceva, dar parcă nu ştiau ce. În tot acest timp eu stăteam cu copilul inconştient în braţe. Le tremurau mâinile şi vocea. Una dintre ele a venit cu un prelungitor, alta a scos un aparat, nu ştiu ce era, dar părea că nu ştie cum să umble cu el”, îşi mai aminteşte Daniela. După două ore, timp în care medicii au încercat să resusciteze copilul, Alexandra a murit. „Ne-au spus că a intrat în comă diabetică şi nu au mai putut face nimic pentru ea”, continuă mama. „I-am văzut când au scos fetiţa, care era învelită cu o păturică, şi au dus-o într-o altă încăpere. A doua zi, după autopsie, ne-am luat copilul şi l-am dus la capelă. Medicii nu ne-au spus de ce ne-a murit fata. Iar noi vrem să aflăm adevărul. Din raportul medical efectuat de cei de la IML reiese că nici un organ nu era afectat. Acum, aşteptăm raportul analizelor la sânge să vedem exact ce perfuzie a primit fata noastră. Pentru că nu este posibil să-ţi duci copilul la spital pe picioare şi să-l iei în coşciug. Ceva s-a întâmplat acolo şi vrem să ştim ce. Iar vinovaţii să plătească. Pentru ca nici un părinte să nu mai treacă prin ce am trecut noi. Vrem să tragem un semnal de alarmă. Ne mor copiii cu zile şi nimeni nu face nimic”, mai spune mama.
Soţii Cernea sunt chemaţi marţi să dea o declaraţie la poliţie pentru că autorităţile au deschis o anchetă în acest caz. „Ne gândeam cum o vom da la grădiniţă, apoi la şcoală. Aveam atâtea planuri pentru ea. Acum nu mai contează nimic. Şi toată viaţa o să mă macine ideea asta - că mai bine stăteam acasă. Poate că Alexandra ar fi trăit”, mai spune Iulian, tatăl micuţei.
